Ionut Ghibanu

A trecut și Paștele ortodox, fără incidente, în pofida a ceea ce se așteptau unii care trăgeau tot felul de semnale de alarmă, încercând să provoace panică. Biserica Ortodoxă Română și credincioșii ei au fost la înălțime! Biserica a demonstrat că ordinea, disciplina și regulile nu-i sunt deloc străine. Dimpotrivă, prin intermediul preoților și al voluntarilor totul s-a desfășurat foarte bine, coerent și eficace. Paștile și Lumina Sfântă au ajuns la credincioși, cu respectarea deplină a Ordonanțelor Militare, fără a avea loc îmbulzeli. Deși triști că nu au putut merge la biserică, oamenii au înțeles ceea ce li s-a cerut și au urmărit sfintele slujbe, pe Facebook sau la televizor. Dacă am face, așa cum ni se tot sugera, o paralelă între Paștele catolic și cel ortodox, am vedea cu ușurință că nu există nicio diferență în respectarea regulilor sanitare și legale. S-au năpustit unii, cu multă ură și întuneric asupra Ortodoxiei noastre, a Patriarhului și a clerului ortodox, sub masca admiraț

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, ne reamintește, în prima zi de vineri după Sfintele Paști, în Săptămâna Luminată,  de marea iubire de oameni a Bunului Dumnezeu, Cel care  ne oferă, cu sporită generozitate, ajutorul și iubirea Sa. Această sărbătoare pornește de la câteva evenimente istorice concrete, respectiv vindecările pe care Maica Domnului le-a săvârșit la o apă curgătoare, lângă Constantinopol, pentru a ne arăta felul în care Dumnezeu lucrează în viețile noastre și, în special, rolul pe care Maica Domnului îl are în istoria mântuirii. Sărbătoarea de astăzi, aflată în vinerea Săptămânii luminate, face o legătură între Maica Domnului și Înviere, între puterea ei de mijlocire și faptul că ea, cea ce a născut pe Mântuitorul lumii este cu adevărat Izvorul tămăduirii, cea prin care  Mântuitorul a intrat în istoria umană devenind om, întru totul la fel ca noi. După ce prin sărbătoarea Învierii Domnului am înțeles sensul vieții noastre, prin cea a Izvorului Tămăduirii înțelege

23 aprilie este în întreg Răsăritul ortodox ziua cinstirii  Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, unul din sfinții militari, un învingător al timpului său, unul din cele mai importante modele ale mărturisirii creștine. A mărturisi este esența practică a vieții creștinului, deoarece credința se trăiește, se aprofundează și se propovăduiește, prin cuvânt și faptă, după principiul L-ai găsit pe Dumnezeu, Singurul Adevăr, ai datoria de a-i ajuta și pe ceilalți să-L întâlnească. De fapt, la fel au făcut și apostolii. Ei au mărturisit, nu o ideologie, nu o fantezie a minții lor, ci întâlnirea practică, viața cu Dumnezeu Întrupat, ceea ce ei au văzut, au auzit și ceea ce li s-a întâmplat.  Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a făcut la fel. L-a mărturisit pe Hristos! General roman, ofițer al gărzii imperiale a lui Dioclețian, cum s-ar spune, un om cu viitor mare în logica materialistă a oricărui timp, Sfântul Gheorghe a știut că singura comoară și singurul viitor este numai Dumnezeu, iar restu

Astăzi sărbătorim pe Sfântul Gheorghe, Ziua Internațională a Cărții și a Bibliotecarului din România, dar și comemorarea lui William Shakespeare, unul din cei mai mari poeți și dramaturgi ai lumii, cu numeroase rădăcini creștine, cu texte puternic impregnate de mesajul evanghelic, precum și a unor mari personalități ai universului cultural, precum Miguel de Cervantes și Inca Garcilaso de la Vega, ori aniversarea nașterii lui Maurice Druon. Unii aleg drept model calea lui Don Quijote pentru a lupta cu moril e de vânt ale epocii lor , pe tărâm cultural și mediatic, alții luptă cu arma credinței în suflet , mărturisind până la moarte pe Cel fără de moarte, i ar alții pornesc cruciada timpului lor , prin tot ceea ce fac. Să ne amintim, astăzi, că avem nevoie de carte, de cultură, de aprofundarea a ceea ce înaintașii noștri au creat, pentru a fi în stare să înțelegem realitatea vremii noastre, pentru a birui balaurii întunericului care ne pândesc pașii și pentru a putea să dăruim gen

Hristos a înviat! Învierea lui Hristos din morți este temelia credinței și piatra cea tare a existenței noastre care ne arată până unde merge iubirea autentică! Iubirea învie din morți! Iubirea lui Dumnezeu pentru noi este mai tare decât orice ne-ar putea ține deoparte. Nimic nu poate înfrânge această forță a iubirii, putere a învierii și strălucire a schimbării! Domnul a înviat din morți, zdrobind încuietorile iadului, ale oricărui infern, oricât de întunecat și chinuitor ar fi, și este cu noi, în viață, în moarte și în înviere, fără a ne părăsi, niciodată! Sunt sigur că, măcar uneori, cu toții ați experimentat puterea covârșitoare a iubirii lui Dumnezeu care schimbă totul din temelii, care transformă și înnoiește , care dărâmă vechiul și tot ceea ce pune zăgaz vieții! Prin Duhul Sfânt, Domnul Cel Înviat din morți este prezent pururi în lumea noastră, în viața noastră și în prezentul și viitorul nostru! El este mai mare decât orice încercare prin care am putea trece, mai puternic dec

Vinerea Pătimirii sau Vinerea Sfântă reprezintă pentru întreaga Creștinătate ziua în care, cu evlavie, ne aducem aminte de pătimirea, Crucea și moartea Mântuitorului, precum și de îndelunga răbdare, bunătatea și marea Sa iubire de oameni. Este ziua în care, mai mult decât oricând, contemplăm Crucea cu Domnul răstignit pe ea și pomenim milostivirea cea de nebiruit a lui Dumnezeu. În aceste zile, când ne rugăm numai noi preoții în biserici, în singurătatea zidurilor, fără credincioși, privind pe Crucea răstignirii cu Domnul pe ea, în această atmosferă înfricoșător de singură și străină, am înțeles că tragedia morții Celui ce este Iubire, care a murit pentru noi și și-a asumat toate înstrăinările, trădările, necredința, prigoanele și rele noastre, nu a fost deloc în zadar, ci constituie uriașa șansă a înnoirii noastre, momentul de la care începe mântuirea noastră. Fiecare am trecut de-a lungul vieții și vom mai trece prin însingurări și negre vineri ale răstignirii, de aceea nu treb

În aceste zile de izolare și de interdicție de a păși în interiorul bisericilor noastre datorită răspândirii noului coronavirus, mulți poate sunt dezamăgiți și mâhniți, copleșiți de supărare și de teamă, ori cu totul nemulțumiți, și e de înțeles! Dar, nu trebuie să uităm că Cel ce l-a înviat pe Lazăr din morți a intrat biruitor în Ierusalim, a pătimit, a murit, a Înviat și vine în sufletele noastre, intră în viețile noastre, chiar și în aceste condiții de comuniune numai sufletească, învingând orice limitare și distanță! Astăzi, ca în fiecare an, Domnul intră în Ierusalim, glorioasa cetate,  în aclamațiile mulțimii care a fost de față la învierea lui Lazăr sau care auzise de acest eveniment. Pentru a tempera aceste mulțimi care-L vedeau ca pe un eliberator politic, intră în sfânta cetate călare pe un asin, simbol al umilinței și al blândeții, tocmai pentru a arăta că El este Mântuitorul lumii și nu un conducător lumesc. Mulțimea venită pentru sărbătoarea Paștelui iudaic îl aclama, cu f

Duminica a V-a a Postului Mare este dedicată Ssfintei Cuvioase Maria Egipteanca, model al regăsirii de sine, al aflării adevăratei iubiri și a desăvârșirii. Nu întâmplător, pilda vieții sale este sursă de inspirație și pentru viața noastră, fiindcă ea ne arată că, întotdeauna, atunci când căutăm cu sinceritate, cu râvnă și cu statornicie, găsim ceea ce ne dorim!  Maria Egipteanca a încercat să-și împlinească setea de nemărginire, desăvârșire și infinit, cu patimi și cu păcate, căutând iubirea acolo unde nu era! Căci nu tot ceea ce avem impresia noi că este iubire, în mod real, chiar este!  Dar, ce este oare iubirea? Care este iubire și care nu? Unde este autentică și unde nu?  Sf. Cuv. Maria Egipteanca ne arată că adevărata iubire nu poate fi străină, niciodată, de Dumnezeu și de ordinea pe care El a creat-o! Adevărata iubire aparține firescului vieții! Și mai cu seamă, dacă privim pilda Mariei Egipteanca prin lentila fragmentului evanghelic de astăzi, referitor la cererea de întâieta

În aceste zile, când cu toții suntem angajați în lupta pentru limitarea și eradicarea pandemiei cu noul coronavirus Covid-19, am constatat, cu deosebită satisfacție și bucurie, că numeroși primari din localitățile județului Dâmbovița au înțeles urgențele pe care situația de față le impune și au început dezinfectarea spațiilor publice, sprijinind totodată și  parohiile din aria lor de jurisdicție, prin trimiterea firmelor de dezinfecție la bisericile respective. Mulți edili și-au asumat cu înțelepciune aceasta situație, dat fiind faptul că bisericile sunt spații de utilitate publică și, ca buni gospodari, oameni credincioși și manageri destoinici, au realizat această necesară activitate. De asemenea, rog pe domnii primari care încă nu au făcut acest lucru, să facă toate demersurile necesare pentru dezinfectarea bisericilor din localitățile pe care le conduc. Împreună, cu toții, suntem implicați, într-o formă sau alta, în combaterea acestei amenințări periculoase la sănătatea, viața, ec