Ionut Ghibanu

Lumea merge mereu înainte cu vigoare prin intermediul acelora care, cu înțelepciune, și-au asumat demnitatea de a fi responsabili față de ei și față de semenii lor! Atașați de fundamentele morale ale lumii noastre, aceștia ne încântă cu fidelitatea respectării principiilor morale. Sunt exemple vii, călăuze pe drumurile vieții, ce luminează întunericul imoralității cu rectitudinea vieții lor. Moralitatea reprezintă forța motrice și noblețea strălucitoare a lumii, ceea ce Creatorul a înscris în esența firii create ca fiind bun, drept și adevărat, fără de care viața umană se prăbușește în abisul pierderii rostului si restului vieții și al neputinței de a-i trăi frumusețea cu amprenta ei indelebilă, strălucitoare și dinamică. Observăm astăzi o teribilă foame de dreptate și sens, de adevăr și de bine, de moralitate, căci limitele rezistenței la impostură, înșelăciune, prostie și răutate sunt deja atinse. Din acest motiv, cu toții suntem convinși că, fără o "minima moralia", viaț

Buna Vestire reprezintă pentru întreaga lume creștină momentul de manifestare a libertății depline a umanității, prin Fecioara Maria care a primit de la Arhanghelul Gavriil cea mai frumoasă, folositoare și așteptată veste, cea a Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Prin urmare, este un moment în care celebrăm libertatea umană, colaborarea liberă și conștientă cu Dumnezeu, Întruparea Cuvântului și începutul mântuirii noastre. Odată cu acceptul Sfintei Fecioare Maria, cu acel nemaiauzit "fie mie după cuvântul tău!", omenirea își regăsește, prin Dumnezeu, calea spre cer. Buna Vestire este sărbătoarea vieții prin excelență, cea care fundamentează dreptul ființei umane la viață din momentul concepției, adică încă din primul moment de viață! De aceea, în luna martie, lună ce are în cadrul ei sărbătoarea Bunei Vestiri, au loc, în întreaga lume, evenimente dedicate promovării vieții, respectării demnității și inalienabilității existenței umane, așa cum a avut loc și la Târgovişte Marș

Iubit și mult așteptat de către unii, contestat de către alții, ori neglijat, postul Învierii Domnului reprezintă o perioadă liturgică importantă pentru credincioșii din întreaga lume. Postul pune un nou început vieții noastre, căci hotărâm să ștergem totul cu buretele, păcatele prin taina Sfintei Spovedanii, greutatea trupului prin abținere de la mâncare multă, renunțarea la produsele de origine animală și pentru a direcționa foamea spre căutarea lui Dumnezeu și fapte bune. De fapt, în post trebuie să conștientizăm mai bine cele două comori ale noastre, pe Dumnezeu și pe aproapele, și pe ambele să le împărtășim unii altora. Pe Dumnezeu, prin cunoaștere și reflectarea iubirii, a bunătății și a milostivirii Sale, pe aproapele, împlinindu-i singurătatea și, pe cât se poate, lipsurile, dar, mai ales împărtășind cu el bucuriile, tristețile, nevoile și povara vieții cotidiene. Această perioadă este propice chiar și mapamondului politic românesc și dâmbovițean , pentru că  ne gândim

A venit primăvara, anotimp al înnoirii, al transformării și al speranțelor! Odată cu natura ce revine la viață, ar trebui ca și sufletele noastre să se reînnoiască, să scuture praful aruncat de superficialitatea cotidiană și să-și reînnoiască speranța, pentru a merge înainte pe drumurile vieții! Mai întâi de toate, limbajul – magnificul instrument de comunicare al sufletelor noastre, ar trebui să se purifice, să se schimbe, să se transforme și să revină în matca firească a trăirilor,  a așteptărilor și a nevoilor noastre spirituale. Cuvântul are o fantastică putere de a pătrunde până în adâncul sufletului uman, acolo unde nimic altceva nu poate intra. Ceea ce rostim constituie gloria sau ruina noastră, ceea ce ne înalță sau ne coboară, ceea ce ne deosebește întru bine sau ceea ce ne aruncă în grămada răului! Ceea ce vorbim este expresia trăirii, a gândirii și a intențiilor noastre, de aceea, nu trebuie să reflectăm niciodată ipocrizie, rău sau conflict, nimic din ceea ce ar face r

Cu emoție sfântă pomenim astăzi pe toți cei plecați Dincolo, de care ne leagă încă prietenie, iubire, respect, recunoștință și câte și mai câte, spuse sau nespuse! A pomeni pe cei adormiți este o nevoie existențială, fiindcă nimic din ceea ce am încredințat iubirii lui Dumnezeu, iubind și sperând, niciodată nu piere! Îi pomenim, adică invocăm asupra lor milostivirea Creatorului, Îi mulțumim pentru că ne-a oferit viață nouă celor încă vii, dar și celor plecați Dincolo, în pământul celor vii! Îl lăudăm și-L mărim, mărturisind-ne, totodată, credința în Înviere! Apoi, este și un prilej de a ne opri un pic din tumultul, superficialitatea și zbuciumul cotidian și a conștientiza care sunt lucrurile cu adevărat importante ale vieții noastre. În primul rând, avem datoria, încă vii fiind, să nu murim înainte de a muri! Pentru că, din nefericire, vedem în cotidianul existenței mulți din aceștia care au murit, nu față de păcat, ci față de realitate, onoare, bun simț, adevăr și bunătate! În al