Ionut Ghibanu

Ziua Națională a României este  sărbătoarea ce manifestă cu cea mai mare putere identitatea noastră românească, amintindu-ne de forța de neînvins a unității, solidarității și comuniunii. Sărbătorim astăzi atât un eveniment istoric fondator al Statului nostru care amintește în principal de Marea Adunare Națională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, de puterea de a birui orice obstacol istoric, dar și dorința noastră prezentă de unitate, de aprofundare a unității naționale și de a face tot mai mult pentru binele țării noastre. Celebrăm jertfa și osârdia de unitate românească a înaintașilor noștri, atunci când ne manifestăm în solidaritate și când promovăm principiile ce le-au animat lupta, dintre care cea mai importantă este credința strămoșească, fiindcă aceasta i-a inspirat și le-a dăruit puterea de a înfrânge voința nedreaptă a puterilor acelor vremi care nu ne favorizau. Biserica strămoșească, prin intermediul tiparului și al cărților care au

Cel dintâi chemat, ocrotitorul României, Sf. Ap. Andrei este cel ce ne amintește în fiecare an că trebuie să fim  un popor cu vocație apostolică, fiindcă așa cum de la el, ucenicul lui Hristos, am primit Evanghelia și noi avem datoria de a o duce mai departe, din generație în generație. Faptul că Sf.Ap. Andrei a adus bucuria și frumusețea Evangheliei pe teritoriul țării noastre, vestindu-L pe Hristos strămoșilor noștri, arată vechimea, noblețea  și măreția creștinismului răsăritean românesc. Creștinismul ne-a oferit posibilitatea de a cunoaște binele și adevărul, de a ne bucura de faptul că suntem pe calea dreaptă a sensului vieții noastre. În același timp, avem datoria de a face din țara și din lumea noastră o imensă Catedrală în care vestirea iubirii și a bunătății dumnezeiești să fie preocuparea noastră fundamentală. Suntem creștini și acest lucru trebuie să se vadă în faptele, cuvintele și în toate activitățile noastre, în alegerile noastre, în bucuriile, provocările pe

Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului este un bun prilej de a reflecta asupra relevanței pe care timpul o are în cadrul existenței noastre! Sfânta Fecioară a fost adusă la Templul din Ierusalim de către Drepții Ioachim și Ana, părinții ei, ca împlinire a tradiției ebraice, fiind și un semn al faptului că ea va covârși sfințenia acelui locaș de cult și că, după Întrupare, însuși timpul devine lăcaș al lui Dumnezeu. Viața ne pune adesea înainte alegeri dificile , opțiuni decisive pentru viitor, în măsura în care conștientizăm aceasta și ne manifestăm responsabil, din iubire, iar timpul devine un instrument al manifestării voii lui Dumnezeu. Invers, dacă optăm pentru a da curs poftelor și dorințelor noastre, timpul devine manifestare a egolatriei noastre, mijloc de acțiune exclusivă a noastră.  De aceea, în loc să fie un ajutor pentru desăvârșirea noastră, rămâne numai proiecția închiderii în noi, a lipsei de comuniune și de comunicare cu aproapele și cu Tatăl ceresc! Există

A fi bogat sau sărac reprezintă oare vreun avantaj sau vreun dezavantaj? Și, înaintea cui? Evanghelia ne dă de multe ori răspunsul care în esență este același. Nu starea socială ne face mai buni sau mai răi, ci alegerile sufletești și faptele noastre. Nu orice om bogat este rău sau neinteresat de spiritualitate din start, cum nici a fi sărac nu este o virtute! De fapt, adevărata bogăție este acea a inimii, a bunătății și a solidarității. Cu cât un om reflectă prin viața sa voia lui Dumnezeu și își ajută semenii, adică își manifestă iubirea față de El și de aproapele, cu atât este mai bun, cu atât este mai bogat în fapte bune și mai sărac în rele. A fi bogat, nu este, așa cum am zis, un rău în sine, decât numai atunci când folosești bogăția doar pentru tine, când faci din ea un zid între tine și aproapele, când nu o folosești și pentru ceilalți și devine astfel un mormânt! La fel și sărăcia, ea nu este o virtute decât numai de este liber asumată, ca în cazul monahilor, altfe

Este o realitate faptul că viața noastră este marcată de un neîntrerupt de schimbări, uneori în bine, alteori în mai bine și, câteodată, în mai puțin bine, dar, întotdeauna, este vorba despre transformare. Viața însăși este asemenea unui fluviu care curge și pe care nimic nu-l oprește să meargă înainte! Sapă, ocolește sau traversează orice obstacol. Totuși, existența noastră depășește limitele predictibilității , pentru că originea ei dumnezeiască îi conferă și măreția misterului, frumusețea tainei și gloria iubirii de nestins. Da, viața noastră este o taină și un mister, o sumă de transformări, schimbări și treceri, o mergere înainte, e adevărat, poate nu mereu pe drumul principal, uneori și cu ocolișuri aparent inutile, dar este o permanentă mișcare.  La fundamentele vieții noastre stau transformarea și schimbarea, ele sunt motorul dinamismului implacabil al realității, iar combustibilul acestui angrenaj este iubirea. Ea, cea care mișcă aștrii, transformă iremediabil în bine

A început Postul Nașterii Domnului! O perioadă în care toți cei ce credem ne angajăm într-un itinerar spiritual care să ne elibereze, pe cât se poate, de apăsarea materialității și să ne ofere libertatea de a privi realitatea și de a ne manifesta ca ființe speciale, cu un destin mai mare decât dorințele, poftele sau neputințele noastre! Perioada postului este un timp al aprofundării rugăciunii, meditației și al faptelor bune, în care încercăm să conștientizăm rostul autentic al vieții noastre, unde suntem, de unde venim și mai cu seamă unde mergem! Încercăm, mai ales acum, să vindecăm patimile, să îndreptăm păcatele, pentru a nu-i mai da ocazia celui rău să se ascundă în viciile noastre și nici să ne aștepte în virtuți! Este o perioadă în care ne pregătim, asemenea drepților și profeților din Vechiul Testament, care au așteptat venirea lui Mesia, să-L întâmpinăm pe Dumnezeu, în mod liturgic, sacramental, ca Prunc, născut în ieslea Betleemului, Întrupat pentru mântuirea noastră, pentru

Un frumos proverb spune că: omul își face planuri, iar Dumnezeu râde de ele! Viața noastră este mereu surprinzătoare, iar Dumnezeu are, cu siguranță, pe lângă multitudinea de atribute și aceea de a fi mereu uimitor! Primul tur al alegerilor prezidențiale de la noi a arătat faptul că orice calcul omenesc a fost dat peste cap de realitate. Nicio casă de pariuri, nici un institut de sondaj nu a reușit  să modeleze o prognoză aproape de această realitate! Adesea, omul se crede singurul stăpân al destinului său, artizanul absolut al propriului destin și uită să ia în calcul pe Cel ce este Singurul Stăpân al istoriei, ipoteza Dumnezeu, cum spunea cineva ironic, și care a dat mereu peste cap calculele omenești. Piatra pe care nu au luat-o în seamă ziditorii, aceea a ajuns în capul unghiului și pe care a căzut i-a zdrobit, definitiv! Planurile omului, nu sunt și planurile Domnului, iar prin astfel de spectaculoase răsturnări de situație, Dumnezeu, care lucrează prin oameni și eveni

 Sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil reprezintă, de fiecare dată,  unul din acele momente în care conștientizăm o dată în plus, că Dumnezeu ne asistă și ne sprijină  în toată viața noastră, în mod direct, dar și prin intermediul îngerilor, aceste duhuri slujitoare de la care am putea învăța multe. În primul rând, ar trebui să învățăm că slujirea lui Dumnezeu trebuie să fie întotdeauna pe primul loc, la fel cum ei, îngerii Îl slujesc fără nicio cârtire! În al doilea rând, ar trebui să învățăm acea frumoasă smerenie, ce nu ne răpește nimic din măreție și demnitate, și care este condiția sine qua non a înțelegerii rostului nostru și al aproapelui în viață. Nu în ultimul rând, trebuie să pricepem că, nu doar ceea ce se vede alcătuiește realitatea, ci o putem vedea, mai ales, când integrăm cealaltă perspectivă și, prin urmare, niciodată nu trebuie să ne comportăm ca și cum Dumnezeu nu ar exista. Puterile cerești, reflectare a luminii și frumuseții Creatorului îmbo

Parabola bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr ne amintește, de fiecare dată, care este adevărata bogăție și cum trebuie să ne comportăm creștinește. Pentru un creștin, care știe că viața sa este exclusiv darul lui Dumnezeu și îi este oferită pentru a exersa iubirea și milostivirea, pentru a fi solidar și a crește în comuniune, singura reală bogăție este iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Sau, altfel spus, iubirea lui Dumnezeu la care se poate ajunge numai și numai prin intermediul celui de lângă noi. Lipsurile, nevoile, provocările și suferința aproapelui sunt tot atâtea prilejuri pentru noi de a iubi, de a fi generoși, de a dărui și de a fi alături, adică de a fi oameni cu adevărat, a ne recunoaște cu toții făpturi ale lui Dumnezeu, cu datoria expresă de a ne ajuta, de a ne împărtăși bunătate, de a ne comporta solidar și de a ne manifesta cu acea gingășie tandră a iubirii. Iubire care este tot timpul gata de a ajuta, de a nu lăsa pe nimeni în singurătate, de a nu umili și de a

Pomenirea celor adormiți reprezintă pentru oricine crede, o necesitate de viață și de iubire, fiindcă ne amintim de cei pe care-i iubim și au plecat Dincolo, întotdeauna mult prea devreme. Invocăm milostivirea lui Dumnezeu asupra lor, îi pomenim în bisericile noastre, în prezența sigură, dar nevăzută a Tatălui ceresc și, până la urmă, celebrăm marele dar al vieții de care El, Creatorul, ne-a învrednicit pe toți. Este, deci, un  timp de manifestare a iubirii, prieteniei și recunoștinței care ne leagă de cei plecați în veșnicie, un moment de a mări și lăuda pe Dumnezeu, Cel ce este Stăpânul și Izvorul vieții și ne-a învrednicit pe toți de acest fabulos dar de a fi! În același timp, pomenirea celor adormiți este și un prilej de a conștientiza faptul că viața noastră , mai lungă sau mai scurtă, mai săracă sau mai bogată, mai grea sau mai ușoară, trebuie trăită frumos, sub adierea binelui, în strălucirea adevărului, cu sensibilitatea iubirii și tandrețea prieteniei! O neliniște