Ionut Ghibanu

Am încheiat un an, încă un dar al vieții oferit nouă de Domnul, Atoatefăcătorul, care cu frumos și cu bucurii, cu provocări și cu încercări, cu biruințe ori cumpene, se adaugă timpului existenței noastre ca o comoară de mare preț. Pentru că da, fiecare clipă în plus a vieții noastre este, iar și iar, un mare dar pe care-l primim pentru a învăța, pentru a iubi, pentru a ne bucura de Domnul și de semenii noștri!  De fiecare dată, cu fiecare experiență, devenim mai bogați, mai cunoscători și mai reali, ceea ce trebuie să ne ducă pe cărările binelui și ale adevărului, ale frumosului și ale umanității noastre dumnezeiești. Am trecut cu toții printr-un an cu multe încercări, dintre care noua pandemie și-a pus amprenta apăsător asupra lui și a noastră, dar care, cu toate efectele ei negative ne-a arătat cât de fragilă este viața noastră, iar noi, așa cum zice psalmistul suntem „ca florile câmpului„ , „căci vânt a trecut... și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său”. În această f

Adesea, în viața noastră, Dumnezeu ne surprinde cu măiestria atotînțelepciunii Sale, cu felul minunat în care lucrează în lume și așează totul spre bine și frumos! Istorica și nobila capitală munteană, Târgoviște, orașul atâtor fapte minunate și glorioase, a fost binecuvântată cu personalități care, la momentul potrivit, au făcut ceea ce trebuie, împlinind așteptările contemporanilor lor în chip minunat. Cum Dumnezeu nu rămâne niciodată dator și pentru că nu a dorit ca umbra uitării să se așeze peste orașul dominat de Turnul Chindiei, acum 21 de ani, în 26 decembrie 1999, a rânduit ca strălucirea gloriei fostei Cetăți de Scaun și reședințe mitropolitane să renască, cu meritată putere și strălucire, prin intermediul Înaltpreasfințitului Părinte Nifon, întronizat ca Arhiepiscop al Târgoviștei. Cu înțelepciune și echilibru, cu rigurozitate și bunătate, simțind pulsul veacului, dar binecunoscând și gloria trecutului, Mitropolitul Nifon (titlu primit în anul 2008), în simetrie desăvârșită c

Fascinante sau numai grele, în singurătate sau alături de alții, drumurile vieții țes mica noastră istorie ce se cufundă în cea a lumii și dau măsura reflectării prin noi a strălucirii luminii Creatorului. Chemări de tot felul ne îmbie pe drum pentru a ne abate de la el sau pentru a ne călăuzi. Un lucru este cert, Dumnezeu este singurul care ne cheamă la un destin măreț, în pofida sinuozităților drumului pe care mergem, ori a obstacolelor pe care le întâlnim. El ne chemă necontenit, pentru ca auzind vocea Lui, în interiorul sufletului să fim siguri de ea și să o urmăm. Prin semne, oameni  și evenimente, El ne călăuzește destinul spre ceea ce trebuie să fie și chiar și atunci când vizibil, totul pare fără ieșire, El are căile și mijloacele Sale de a găsi noi deschideri spre locurile unde trebuie să mergem. Nimic din ceea ce pare întunecat nu este fără ieșire, nimic din ceea ce e luminos nu este străin de amenințarea întunericului, numai prezența Lui sigură și chemarea pe care ne-o adres

Ziua Internațională a Voluntariatului – 5 decembrie – este de fiecare dată un prilej special pentru a reafirma valoarea specială pe care o conferă această opțiune de a-ți sluji semenii, de a te implica în rezolvarea unor nevoi concrete, prin implicare personală și prin dăruirea din timpul propriu, pentru ceilalți.  Ca Președinte al Societății Naționale de Cruce Roșie, filiala Dâmbovița – organizație care apreciază voluntariatul și se bazează foarte mult pe el, am avut ocazia să cunosc multe persoane dedicate slujirii semenilor, gata de a veni în ajutorul lor și de a contribui la rezolvarea diferitelor provocări, cu deosebită responsabilitate, generozitate și dedicare. Programele, proiectele și activitățile Crucii Roșii se fundamentează pe voluntariat, pe acea dorință de a te pune în slujba aproapelui și de a-l ajuta, de a-ți aduce o contribuție vie, concretă și necesară la dezvoltarea durabilă a comunității noastre. Voluntariatul manifestă acel bine existent în adâncul omului, acea nev