Ionut Ghibanu

Cu pași repezi, Noul An vine, gata de a intra în viețile noastre, reînnoindu-ne speranța și dăruindu-ne noi ocazii de înnoire și aprofundare a sensului și rostului existenței noastre! Lăsăm în urmă anul 2019, încărcat de aspirațiile, faptele și trăirile noastre. Ne-am îmbogățit cu un an, care, cu toate provocările și cumpenele sale, cu realizările și cu cele bune întâmplate, a constituit încă o ocazie de a recunoaște urmele lui Dumnezeu în timp și de a crește spiritual. Am trăit, am iubit, am sperat, ne-am poticnit, am învins și poate am urât sau am căzut, dar am trăit. Am simțit frumusețea vieții, bucuria clipei și disperarea trecerii timpului, peste viețile noastre. Cu toate acestea, cu tot ceea ce a fost bine sau mai puțin bine, împreună am înaintat pe drumul vieții, am mers și încă suntem aici. Suntem încă aici pentru a ne împlini sensul și rostul existenței noastre. Anul 2019 va rămâne marcat în istoria sufletelor noastre, nu prin eșecurile sale, nu prin ceea ce am urât sau prin c

Ne aflăm  în prag de deschidere a unui Nou An și pentru toți se deschid noi căi de a spera și de a dori mai binele în viața noastră. Așteptăm să se deschidă noi drumuri, cu noi posibilități de a ne realiza visele și aspirațiile, pentru a îndeplini ceea ce trebuie și ceea ce este necesar. Dar, viața este, adesea, încărcată de ironie! Și încă ce ironie! Când multe drumuri par a se deschide, altele se închid. Și nu, nu este vorba despre drumurile speranțelor vieții noastre, ci despre cele concrete ale patriei noastre, despre unele care acum trebuiau deschise, mai degrabă, la maxim. Mă refer la cele două drumuri de acces spre Mânăstirea Peștera, spre zona turistică a Munților Bucegi, adică  Padina-Peștera. Spațiu cu care ne mândrim, pe care-l vrem alternativă la Valea Prahovei, unde dorim construirea unei mari stațiuni, dar unde, din nefericire, unii s-au gândit că trebuie închis, din motive de siguranță publică, tăind total accesul înspre și dinspre această zonă turistică. Pelerinii nu ma

Ultima duminică din acest an civil are ca temă fuga în Egipt, adică plecarea temporară a dumnezeiescului Prunc, împreună cu mama Lui și Iosif, pentru a scăpa de  ucigătoarea furie a lui Irod. Acest fragment evanghelic ne arată faptul că viața noastră , asemenea  Mântuitorului este un pelerinaj, iar cei pe care-i întâlnim pe parcursul acestuia, sunt fie pelerini ca și noi, fie oameni care și-au pierdut sensul vieții. Cu primii, avem datoria de a merge împreună, susținându-ne reciproc, cu ceilalți, avem misiunea de a-i ajuta să redescopere ceea ce au pierdut sau nu au reușit să găsească până atunci. A fi pelerin în viață înseamnă și a nu rămâne blocat în  situații și momente, pentru că ele sunt numai mijloace de a merge mai departe, ajutoare pe drumul vieții noastre și nu scopuri în sine. Important este să mergem înainte, străbătând orice obstacol, învingând orice neputință, depășind orice provocare. Înainte, pentru că și simplul stat pe loc înseamnă cădere și regres. Înainte

Măreția istoriei lui Dumnezeu  o vedem cum se clădește de fiecare dată prin aceia care, cu disponibilitate și responsabilitate, și-au asumat această misiune a slujirii Creatorului, prin faptele mâinilor lor. La Târgoviște, veche capitală și istorică reședință a Ierarhilor munteni, de două decenii, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Nifon împletește, în mod autentic, gloria istorică de odinioară  cu măreția faptelor prezentului, dăltuind cu generoasă disponibilitate, contemporaneitatea în care angajamentul slujirii lui Dumnezeu, a semenilor și a neamului nostru reprezintă dominante absolute. Dacă deschidem istoria trecutului recent, cu ușurință, vom recunoaște naturalețea lucrării lui Dumnezeu prin intermediul slujirii Arhipăstorului nostru, prin fapte, evenimente și oameni care a venit, ca o cerească binecuvântare, pentru a readuce Târgoviștei gloria istorică de altădată și pentru a ne da tuturor curaj și putere de a merge, cu hotărâre și speranță, întru î

Așteptată și mult dorită, Nașterea Domnului este sărbătoarea care renaște de fiecare dată în sufletele noastre acea bucurie fantastică a copilăriei, acel timp special al frumuseții și al împărtășirii de strălucirea luminii cerești, precum și generozitatea dărniciei care intensifică între noi comuniunea. Cu siguranță, Crăciunul este sărbătorea lui Hristos, pe El îl are în centru și numai și numai d espre El se vorbește, dar aceasta ne redeschide tainic ușa inimii și ne oferă imaginea acea a Împărăției copilăriei, cu gingășia și tandrețea ei, cu nevinovăția unei vârste în care bucuria, jocul și prezența celor dragi erau tot ceea ce dădea măreției vieții noastre. De fiecare dată, de Crăciun, retrăim, iar și iar, nu magia bolnăvicioasă a cumpărăturilor și a delirului gastronomic, ci frumusețea și bucuria acelei vârste de aur a copilăriei, adevărată pregustare a Împărăției, mai ales când mulți din cei ce au fost, astăzi nu mai sunt, ci ne însoțesc cu prezența lor iubitoare din a

Cu evlavie ne amintim astăzi de cei ce, acum 30 de ani, au pierit pentru libertatea și demnitatea noastră, animați de dorința de dreptate și libertate. Cu mult curaj, ei s-au ridicat împotriva uneia din cele mai crâncene dictaturi comuniste, care împila avântul istoric al națiunii noastre. În acel decembrie 1989, concetățenii noștri au simțit că se află într-un moment istoric și anume acela al eliberării de sub dictatura comunistă, ideologie și regim ce capturaseră, timp de jumătate de secol, valorile și dezvoltarea firească a unuia din cele mai vechi și mai prolifice popoare ale Europei. Cei ce și-au jertfit în acele zile viața, au făcut-o cu conștiința contribuției lor la mai binele nostru și cu aspirația firească de ieșire din închisoarea ideologiei comuniste. Au murit și au fost liberi! Au murit și am fost liberi! Au murit, jertfindu-se pentru o Românie liberă și prosperă, creștină și europeană, pentru o Românie a firescului binelui și dreptății, pentru o Românie din ca

Chemarea reprezintă forma specială de interes și apreciere care ne este adresată, în special de Dumnezeu, pentru a răspunde și a ne implica în contemporaneitate. Creatorul ne cheamă la speciale slujiri, pe toți, indiferent de starea în care ne aflăm sau de ceea ce ne diferențiază  din punct de vedere formal. Atunci când suntem chemați și când conștientizăm chemarea trebuie să o acceptăm cu recunoștință și mulțumire și să ne străduim a fi la înălțimea ei. Evanghelia acestei duminici ne arată că adesea sunt unii care refuză chemarea lui Dumnezeu! Și nu, nu cu motive complicate și elaborate, nu! Ci, cu cele mai banale. Unul copleșit de grija pământului, altul de negustorie, altul chiar de ceva nobil, precum căsătoria. Motive și motive, niciunul destul de important pentru a nu răspunde chemării dumnezeiești. De fapt, nici nu ar fi existat un astfel de motiv! Lui Dumnezeu trebuie să–I răspundem de îndată și să urmăm chemarea Lui, fără amânare și așteptare, fără îndoială sau teamă! Chemarea

Marea istorie o scrie Dumnezeu, întotdeauna, cu ajutorul oamenilor care sunt dispuși să creadă în lucruri mari. Iar, la Târgoviște, la tot pasul, vedem mărturii ale acestei dumnezeiești capodopere. Unul din aspectele evidente ale marii  istorii, îl aniversăm astăzi, bucurându-ne cu toții, cler și credincioși, de cele două decenii de la alegerea de către Colegiul Electoral Bisericesc a Înaltpreasfințitului  Părinte Nifon, pe tronul ierarhilor munteni de la Târgoviște, iar, pe 26 decembrie vom sărbători 20 de ani de la întronizare și de slujire pastoral-misionară. De numele Înaltpreasfinției Sale se leagă organizarea sărbătorii reconcilierii naționale, din ziua de 8 septembrie 2001, cu ocazia celor 500 ani de la sfinţirea Mânăstirii Dealu şi a celor 400 ani de la moartea martirică a Voievodului Mihai Viteazul. Apoi, evenimentele de la: 4 noiembrie 2001, resfințirea Catedralei Arhiepiscopale din Târgovişte, după restaurarea substanțială;  7 noiembrie 2004, resfințirea biserici

Celebrarea acestei zile ne reamintește, an de an, de faptul că ființa umană a fost creată de Dumnezeu cu drepturi și responsabilități inalienabile și indelebile! Această zi rememorează un eveniment istoric concret, adoptarea și proclamarea de către Adunarea Generală a ONU, a Declarației Universale a Drepturilor Omului, la 10 decembrie 1948. Această declarație reprezintă  în covârșitoare majoritate expresia principiilor creștine, cele care ne-au dăruit civilizația și care au edificat cultura nord-atlantică. Creștinismul este creatorul respectului special față de om, descoperindu-ne faptul că omul este creația lui Dumnezeu, că pentru om El S-a întrupat și că omul este cea mai important ființă a universului creat iar aceste adevăruri reprezintă fundamentul oricăror drepturi, libertăți și responsabilități umane. Mai mult decât atât, mesajul principal al acestei sărbători este acela că astăzi cu toții trebuie să ne angajăm în promovarea drepturilor și libertăților umane fundamentale, că tre

Vindecarea unei femei bolnave de către Mântuitorul Hristos ne arată pe Dumnezeu care ne iubește și ne ajută în neputințele noastre, care nu se oprește niciodată în face binele și care este gata de a  ajuta întotdeauna. Boala este o teribilă încercare pentru  orice om, în același timp ea reprezintă și o posibilitate de a elimina din viața proprie tot balastul care nu ne lasă să zburăm, să lăsăm ca sufletul să fie cel ce domină existența și  să trăim viața cu intensitate. Boala nu vine niciodată de la Dumnezeu, dar ea poate fi transformată într-o scară spre El! Boala nu este dorită niciodată de El pentru noi, dar ea ne poate apropia de El, căci uneori sparge acea carapace materialistă în care ne izolăm! Boala este un lucru rău în sine, dar o putem transforma într-un avantaj, când ne reconsiderăm întreaga viață și o transformăm. Desigur, și în boală, ca de altfel și în moarte, Dumnezeu este cu noi! Dar, tema Evangheliei duminicii de astăzi ne arată și altceva, și anume că Dumn

Aducând o pregustare a miresmei bucuriei Nașterii Domnului, sărbătoarea Sf.Ier. Nicolae ne aduce înainte pe unul din cei mai cunoscuți și mai iubiți ierarhi ai Bisericii creștine, cinstit, deopotrivă, în Răsărit și în Apus, cu mare evlavie. Model de blândețe și curaj, înțelept și aprig misionar, Sf. Ier. Nicolae a suferit în timpul persecuției lui Dioclețian, a participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea și a rămas în memoria populară drept unul din promotorii iubirii față de aproapele, filantropia fiind de fapt o noutate creștină nemaiîntâlnită până atunci. El este  acela care a intervenit în viața multor deznădăjduiți ai lumii sale și le-a schimbat existența în totalitate, ajutându-i personal, ori cu sprijinul credincioșilor săi. Mesajul vieții Sf. Ier. Nicolae este un îndemn pentru fiecare dintre noi de a manifesta iubirea față de aproapele, virtute specifică civilizației creștine, și de a promova pe Hristos Dumnezeu și principiile Evangheliei Lui lumii noastre! Fiecare dintre