Postări

CUVÂNTUL, TĂCEREA, POVESTEA!

Imagine
'Vine un moment în care, terminate cuvintele, continuă tăcerea să povestească mai departe." ÎN TĂCEREA IUBIRII SALE, CREATORUL A CREAT TOTUL. Iar de la El, încoace, TOATE LUCRURILE MARI SE FAC ÎN TACERE, căci cel mai bine admirăm în tăcere, fiindcă sunt prea sărace cuvintele ca să ne exprime sufletul, iar tăcerea este martorul credincios al profunzimii interiorului nostru.
Tăcerea este expresia autentică a minunării, a manifestării curiozității noastre ontologice și a puterii de a vedea miracolele!
Vorbim, ni se  vorbește, spunem și ni se povestește, dar începem să comunicăm așa cum trebuie abia după ce depășim etapa comunicării prin cuvinte, pentru că ele odată ce afirmă ceva, limitează altceva. 
Cuvântul taie, denaturează și închide bucuria frumuseții interioare care țâșnește cu o forță inegalabilă din interiorul sufletului, ca ofrandă adusă comuniunii, cu maxime nevoi de manifestare.
DUPĂ FURTUNA VORBELOR, NUMAI TĂCEREA INIMII SPUNE TOTUL, exprimă ceea ce cuvântul nu poate …

INIMA, RAȚIUNEA ȘI RAȚIUNEA INIMII!

Imagine
"Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște."
De multe ori am fost puși în situația de a constata adevărul acestui adevăr, rostit de Blaise Pascal cu ceva vreme în urmă și care nu face decât să ne reamintească, în caz că uităm, că noi oamenii suntem ființe complexe și nimic din ceea ce pare a fi logic și rațional, nu este așa.
Mai degrabă suntem ființe metaraționale, sau raționale contra oricărei rațiuni, căci numai prin intermediul paradoxului putem explica cel mai bine ceea ce nu suntem.
INIMA ARE RAȚIUNI NUMAI DE EA ȘTIUTE, CARE ADESEA SUNT ÎN CONTRADICȚIE CU RAȚIUNEA, sau cu ceea ce pare a fi rațional sau rațiunea.
Pentru delicatețea, complexitatea și profunzimea orientalului, INIMA ESTE SEDIUL SUFLETULUI, al părții afective și de aceea constatăm cu toții, adesea, că oricât de logice ar fi anumite alegeri și oricâte calcule raționale am face, optăm către ceea ce pare a nu avea nicio legătură cu aceasta.
INIMA ESTE CEA CARE NE INFLUENȚEAZĂ DECISIV ALEGERILE, pentru…

ÎNAINTE SĂ PORNEȘTI PE CALEA RĂZBUNĂRII, SAPĂ DOUA MORMINTE!

Imagine
Plină de înțelepciune, această butadă a lui Confucius, este o paradigmă mentală și existențială pentru unii din semenii noștri, al cărei rezultat îl putem vedea cu ușurință în contextul, subtextul și diferitele pretexte ale vieții social-politice contemporane, dominate de DORINȚA DE RĂZBUNARE ȘI REVANȘĂ, de parcă lentilele lui Monte Cristo ar fi singurele prin care putem vedea lumea!
Răzbunarea descoperă celui ce se lasă prins în teribila-i captivitate, suferința de a nu putea ieși din cercul propriilor dorințe de mărire, de a nu accepta dinamismul și surprinzătoarele momente ale vieții, de a crede că inepuizabilul vieții poate fi înghețat în mărirea unei clipe trecute!
Apoi, nu face decât să crească acea neagră escaladare a răului, care duce la distrugerea, atât a celui ce urăște, cât și a celui ce este urât.
Tu, dacă te crezi bun și nedreptățit, urându-l pe celălalt, cel rău și nedrept, nu faci atunci decât să devii ca cel pe care-l urăști, deci, ca cel pe care vrei să-l distrugi!

DESPRE IUBIRE ȘI COMPROMIS!

Imagine
Plecând de la ideea că "iubirea nu există decât între egali în minte şi spirit..., altfel, e doar compromis" am ales să scriu câteva rânduri despre iubire.
Literatura ne prezintă, prin secole, cele mai ciudate și diferite povești de iubire, de la ELOIS și ABELARD la ROMEO și JULIETA, ori la poveștile rezistenței antinaziste din temutele lagăre de concentrare, până la evocările cotidiene, nu mai puțin pline de intensitate și mister.
Iubim, ne iubim, țipăm iubirea la toate răspântiile, facem apel la ea de parcă lipsa de iubire din adâncul nostru este direct proporțională cu intensitatea  țipetelor!
Delicată trăsătură a spiritului, fundament al lumii și al vieții, iubirea este marea necesitate a sufletului uman, în absența căreia totul se transformă în infern și într-un tragic eșec.
Izvorâtă din singurul Cel ce este, IUBIREA ESTE NEVOIA STRINGENTĂ SINE QUA NON A EXISTENȚEI NOASTRE, fără de care viața nu are cum să fie viață, iar pacea, armonia și bucuria lipsesc.
Cine nu poate …

DAR DIN DARUL IUBIRII CELEI NEÎMPUȚINATE - SF. IER. NICOLAE

Imagine
Chip al blândeții și reflectare luminoasă a milostivirii lui Dumnezeu, Sfântul Ierarh Nicolae a intrat în mentalul popular ca cea mai apropiată imagine a generozității, bunătății și dărniciei, toate oferindu-ne ceva din sublimul prezenței Izvorului tuturor bunătăților în viețile noastre.
Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae bucură, deopotrivă, sufletele celor mari și a celor mici, căci ne oferă tuturor posibilitatea de a ne exersa cu dărnicie și generozitatea și iubirea față de semenii noștri, oferindu-le daruri, ca semne ale aprecierii față de ei.
De fapt, este o ocazie de a dărui, spărgând baierele inimilor noastre, iar darul nu este altceva decât un vehicul ce poartă către cei de lângă noi dragostea noastră, bunătatea și tandrețea pe care  împrejurările vieții cotidiene nu ne favorizează în a le exersa cotidian.
A dărui ne face ca Dumnezeu, Cel ce toate le dăruiește, ne aseamană cu El, Izvorul întregului bine, iar darurile materiale pe care le oferim devin pretext pentru a împărtăș…

MĂSURA, NU UITAȚI MĂSURA!

Imagine
Omagiem trecutul deoarece dorim să găsim inspirație pentru momentele prezentului și ale viitorului. Magistra vitae, istoria, ne învață multe, dacă, cu onestitate și disponibilitate, acceptăm să-i auzim glasul!
Ceea ce trăim noi astăzi, au trait en gardent les proportiones și înaintașii noștri, și ei s-au lovit de ceea ce ne concentrează nouă atenția și nu ar fi deloc vetust să ne aplecăm asupra lecțiilor magistrale ale istoriei.
Viața social-politică interbelică a fost marcată de numeroase tensiuni, confruntări sau neliniști, așa cum vedem că se întâmplă și astazi. Este chiar consemnat un moment de dezbatere dintre Nicolae Iorga și I.C. Brătianu, în care marele istoric și politician în același timp, îl întreabă ironic pe marele om politic: "Ce să învăț eu de la un inginer?" Iar acesta îi răspunde: "Măsura, domnule profesor, măsura!"
Dincolo de amuzamentul acestor vorbe, născute din confruntarea a doi mari titani ai politicii românești, observăm că măsura este o cal…

A TRECUT! ACUM CE FACEM?

Imagine
Cu pași înceți, dar siguri, am trecut de sărbătorirea Zilei de 1 decembrie - Ziua noastră națională și apogeul Centenarului Marii Uniri, iar acum ne îndreptăm către sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, cea care ne va deschide calea spre Sărbătoarea Nașterii Domnului.
Așadar, spiritul sărbătorilor ne cuprinde, treptat, pentru a ne smulge din cotidianul vieții și a ne deschide spre cealaltă față a realității.
Dumnezeu vrea să ne arate că există o realitate mai profundă decât ceea ce vedem și simțim, o realitate a normalității prezenței Duhului în viața noastră.
Timpul sărbătorii este un timp în care, în mod firesc, TREBUIE SĂ RENUNȚĂM LA ORICE CONFLICT, TENSIUNE SAU OSTILITATE, RECONSIDERÂNDU-NE VIAȚA, MAI CU SEAMĂ CÂND EȘECUL, NEPUTINȚA, ORI NEÎMPLINIREA NE-AU CUCERIT-O.
Este o oportunitate de a vedea unde am greșit, de a ne smeri și a vedea că putem exista și în afara logicii puterii, a gloriei și a strălucirii, putând pune noi baze vieților noastre.
De sus picăm atunci când uităm că…