A ÎNCEPUT POSTUL – TIMP DE CURĂȚIRE A LENTILEI SPIRITUALE PRIN CARE VEDEM LUMEA!

A început Postul Nașterii Domnului!
O perioadă în care toți cei ce credem ne angajăm într-un itinerar spiritual care să ne elibereze, pe cât se poate, de apăsarea materialității și să ne ofere libertatea de a privi realitatea și de a ne manifesta ca ființe speciale, cu un destin mai mare decât dorințele, poftele sau neputințele noastre! Perioada postului este un timp al aprofundării rugăciunii, meditației și al faptelor bune, în care încercăm să conștientizăm rostul autentic al vieții noastre, unde suntem, de unde venim și mai cu seamă unde mergem! Încercăm, mai ales acum, să vindecăm patimile, să îndreptăm păcatele, pentru a nu-i mai da ocazia celui rău să se ascundă în viciile noastre și nici să ne aștepte în virtuți!
Este o perioadă în care ne pregătim, asemenea drepților și profeților din Vechiul Testament, care au așteptat venirea lui Mesia, să-L întâmpinăm pe Dumnezeu, în mod liturgic, sacramental, ca Prunc, născut în ieslea Betleemului, Întrupat pentru mântuirea noastră, pentru ca în fragilitatea, delicatețea și gingășia dumnezeiescului Copil să simțim tandrețea iubirii lui Dumnezeu!
La capătul acestui parcurs, pe care înaintăm cu Dumnezeu, în mod nevăzut, dar sigur, vom putea, sper, să apreciem mai mult Marele Dar făcut nouă de Creator-Întruparea Sa, decât orice alt dar, apoi, să valorizăm mai mult iubirea și comuniunea, Biserica și rugăciunea, faptele bune și bucuria spirituală, decât abundența gastronomică, curățenia caselor și superficialele și politicoasele urări, fără bucuria credinței.
De fapt, acum ne pregătim să înțelegem și să simțim acel spirit al sărbătorii, pe care, îngreuiați de copleșitoarele poveri ale zilei, îl pierdem. Preocupați mai mult de trup, uităm sufletul și adesea trec sărbătorile pe lângă noi și uităm ce sărbătorim, uităm că sărbătoarea este despre noi și Dumnezeu, despre noi și aproapele și avem impresia că este numai despre noi și consum!
Începe acest post, acum într-o perioadă de frământare și dezbinare, în care apostolii urii și ai disperării ne învrăjbesc parcă și mai mult. Acestora, ca de altfel tuturor acelora care practică ura, trădarea și neiubirea, care nu îndeamnă la solidaritate și comuniune, care parcă ne fac să uităm că suntem creștini și români, trebuie să le opunem fermitatea alegerilor noastre bune, mai ales spirituale, să le descoperim bunătatea și frumusețea iubirii inimilor noastre, firescul credinței și normalitatea dialogului!
Credința noastră este viața noastră, este lentila prin care vedem cel mai curat lumea și este ceea ce ne călăuzește în viață. 
Și, pentru că acolo unde este inima noastră, este și comoara credinței noastre, iar din inimă vin faptele noastre bune, trebuie să avem grijă să știm să iubim, să iertăm, să relaționăm firesc, pentru că normalitatea vieții noastre este măsurată de puterea iubirii noastre!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ÎNAINTE SĂ PORNEȘTI PE CALEA RĂZBUNĂRII, SAPĂ DOUA MORMINTE!

INIMA, RAȚIUNEA ȘI RAȚIUNEA INIMII!

PETRECE-ȚI TIMPUL CU OAMENI CARE TE OBLIGĂ SĂ EVOLUEZI!