Adevărata bogăție este iubirea!

Parabola bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr ne amintește, de fiecare dată, care este adevărata bogăție și cum trebuie să ne comportăm creștinește.
Pentru un creștin, care știe că viața sa este exclusiv darul lui Dumnezeu și îi este oferită pentru a exersa iubirea și milostivirea, pentru a fi solidar și a crește în comuniune, singura reală bogăție este iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Sau, altfel spus, iubirea lui Dumnezeu la care se poate ajunge numai și numai prin intermediul celui de lângă noi.
Lipsurile, nevoile, provocările și suferința aproapelui sunt tot atâtea prilejuri pentru noi de a iubi, de a fi generoși, de a dărui și de a fi alături, adică de a fi oameni cu adevărat, a ne recunoaște cu toții făpturi ale lui Dumnezeu, cu datoria expresă de a ne ajuta, de a ne împărtăși bunătate, de a ne comporta solidar și de a ne manifesta cu acea gingășie tandră a iubirii. Iubire care este tot timpul gata de a ajuta, de a nu lăsa pe nimeni în singurătate, de a nu umili și de a răspândi pace și bucurie!
În întunericul feroce, uneori, al acestei lumi avem nevoie să fim lumini și bucurie, solidaritate și comuniune, tandrețe, gingășie și iubire pentru ca niciun Lazăr, de oriunde, să nu se poată simți singur, exclus și umilit, ci cu toții să putem da mărturie de comuniune și de iubire, de faptul că înțelegem marea lecție a vieții și devenim pe zi ce trece tot mai oameni, adică tot mai aproape de Dumnezeu. Din adâncul inimilor noastre, trebuie să lăsăm să izbucnească bucuria de a ne lăsa iubiți și de a iubi, de a ajuta și de a crea solidaritate și comuniune, smerenia de a fi nu peste, ci întotdeauna în mijlocul fraților noștri! De fiecare dată când dăruiești, te îmbogățești cu un tezaur ce de nimeni nu poate fi furat sau împuținat! Întotdeauna când ajuți, reflectezi lumina lui Dumnezeu, oferind altora cele necesare vieții și consolidându-le bucuria de a fi!
Orice alt tip de bogăție este sortit sărăcirii, căci cu cât ai numai pentru tine, cu atât își zidești cu ea un mormânt, înalți inutile ziduri între tine și aproapele și-ți uiți menirea în această lume.
Așadar, să iubim, să dăruim, să ajutăm, să fim solidari și în comuniune și, mai ales, să nu uităm niciodată să fim oameni, să împărtășim bunătate și bucurie!
Să fim deci bogați în toate acestea bune și săraci în toate cele rele!
 nu uităm să fim deci oameni!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ÎNAINTE SĂ PORNEȘTI PE CALEA RĂZBUNĂRII, SAPĂ DOUA MORMINTE!

INIMA, RAȚIUNEA ȘI RAȚIUNEA INIMII!

PETRECE-ȚI TIMPUL CU OAMENI CARE TE OBLIGĂ SĂ EVOLUEZI!