CE LĂSĂM MOȘTENIRE COPIILOR ȘI URMAȘILOR NOȘTRI?


Dacă ne aplecăm asupra spectacolului lumii, vom vedea că speranța este caracteristica noastră definitorie, alături de grija deosebită față de urmașii noștri.
Omul este ființă a speranței, suflare dumnezeiască în tăria țărânei, dar și singura creație ce se gândește la urmașii săi și le lasă ceva. Bine, vă gândiți, probabil, mai ales la chestiuni materiale! Dar, nu este așa, eu mă gândesc în special la cele spirituale. Oare, ce le lăsăm copiilor noștri, urmașilor noștri, în afară de paradigma unei lumi nebune, triste și singure? Avem oare ceva ce ne reprezintă cel mai bine și care poate constitui cea mai bună moștenire? Ce ar trebui oare să constituie testamentul generației noastre? Că toți vorbesc astăzi de provocarea, problema sau efortul generației noastre, preluând expresii postbelice ale secolului trecut!
Știm foarte bine că tot ceea ce avem, material, este teribil de fulgurant, nesigur, fără profunzime și atunci ceea ce poate scrie cel mai bine în testamentul nostru ca generație a acestui timp este credința în Dumnezeu. Ea este singura mare moștenire, valoare și bogăție ce poate bucura sufletele copiilor și ale urmașilor noștri. La fel cum Avraam a lăsat tuturor generațiilor de după el încrederea nețărmurită în Dumnezeu și vă aduceți aminte promisiunea Lui, ca stelele cerului și ca nisipul mării, urmașii și urmașii urmașilor lor. Apoi, moștenirea lui Moise, teribilul monoteism ebraic și mai presus de toate fabuloasa moștenire a Noului Legământ, credința în Dumnezeu Cel Întreit în Persoane și Unul în Ființă, credința sigură, adevărată, unică și fabuloasă, ce poate muta și munții din loc.
Pentru noi, românii, credința este cea ce ne-a făurit civilizația și ne-a plămădit cultura. Căci ea este cea ce a rodit frumoasele noastre biserici și mânăstiri, arta monahală și voievodală, literatura veche și nu numai, tot ceea ce este bun și frumos în istoria noastră și cu care ne mândrim, rădăcinile neamului și ale țării noastre. Astfel că, atunci când lăsăm moștenire noilor generații credința, le oferim și tot ceea ce ea a plămădit frumos, sigur și înălțător.
Avem datoria fundamentală de a-i elibera pe tinerii noștri din sclavia unor demoni ce-i robesc cu lanțurile iluziilor de tot felul.
În primul rând, deasupra este Dumnezeu, Tatăl nostru, Binele Absolut, ce nu îngăduie tot timpul umilința noastră, căci planurile Lui nu sunt niciodată ca ale omului.
În al doilea rând, întotdeauna după Cruce urmează Învierea!
În al treilea rând, suntem un popor ce a dăruit atâția sfinți și martiri care mijlocesc mereu pentru noi și nu ne lasă în întunericul sclaviei răului.
Și, nu în ultimul rând am învățat din istorie că neamul acesta, profund chinuit și agresat a găsit mereu resursele de a se ridica și a-și învinge prigonitorii. A făcut-o mereu și o va mai face!
Să avem credință, gândindu-ne la copiii și urmașii noștri, la ce moștenire le lăsăm și la cum îi lăsăm! Oferindu-le credința ca principală și cea mai de preț moștenire și comoară, apoi, stăruind mereu pentru ei, în rugăciune și în speranță!
Dumnezeu Cel ce sprijină neamurile și le ocrotește nu va pregeta niciodată să ne vină în ajutor, nouă și urmașilor noștri și urmașilor urmașilor noștri, în vecii vecilor!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ÎNAINTE SĂ PORNEȘTI PE CALEA RĂZBUNĂRII, SAPĂ DOUA MORMINTE!

INIMA, RAȚIUNEA ȘI RAȚIUNEA INIMII!

PETRECE-ȚI TIMPUL CU OAMENI CARE TE OBLIGĂ SĂ EVOLUEZI!