Fascinația credinței!



Când privim în profunzimea istoriei umane, fără încrâncenare și cu sinceritate, vom observa că ceea ce dă valoare evenimentelor și faptelor este legătura lor cu lumea credinței.
Este vorba de perspectiva veșniciei pe care aceasta o imprimă asupra existenței umane, cu magnifica strălucire a adevărului, frumosului, binelui și dreptății.
Tot ceea ce s-a creat măreț în lumea noastră este rodul credinței și manifestarea acelei nestăvilite dorințe de înveșnicire a omului. De la splendidele catedrale ale lumii creștine și până la minunate opere de artă, la încântătoare creații muzicale, literare sau filosofice, totul poartă acea de neșters amprentă a fascinației credinței.
De aceea, astăzi, în Duminica Ortodoxiei ne aducem aminte de toți aceia care au trăit cu sfințenie, au promovat cu tenacitate și au apărat cu eroism credința strămoșească- leagănul vieții și al civilizației noastre. Celebrăm exemplele minunate ale trecutului pentru a putea înțelege prezentul și a construi așa cum trebuie viitorul!
Credința este cea care ne oferă tărie, vigoare, lumină și mai cu seamă sens vieții noastre, de aceea, ea este cea mai importantă valoare a existenței umane, pe care se sprijină toate celelalte și , astfel, rectitudinea credinței ne dăruiește garanția unei vieți fără excese și derapaje catastrofale!
Credința este comoara neprețuită ce ne-a fost dăruită, este viața vieții noastre și ceea ce ne definește cel mai bine! În pofida exacerbării la un moment dat a răului, a asaltului ideologiilor și nesiguranței, ori a tot felul de provocări sau încercări distrugătoare, credința este cea care luminează, aduce tărie și conferă stabilitate, echilibru și înțelepciune.
Civilizații s-au prăbușit, state și imperii au dispărut, sisteme economice și social-politice au fost înlăturate, dar credința rămâne și constituie firul roșu al valorii în istoria umană! Să credem cu tărie, să sperăm nebiruit și să iubim deplin!
Viața merge întotdeauna mai departe, cu Dumnezeu înainte!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

ÎNAINTE SĂ PORNEȘTI PE CALEA RĂZBUNĂRII, SAPĂ DOUA MORMINTE!

Imagine
Plină de înțelepciune, această butadă a lui Confucius, este o paradigmă mentală și existențială pentru unii din semenii noștri, al cărei rezultat îl putem vedea cu ușurință în contextul, subtextul și diferitele pretexte ale vieții social-politice contemporane, dominate de DORINȚA DE RĂZBUNARE ȘI REVANȘĂ, de parcă lentilele lui Monte Cristo ar fi singurele prin care putem vedea lumea! Răzbunarea descoperă celui ce se lasă prins în teribila-i captivitate, suferința de a nu putea ieși din cercul propriilor dorințe de mărire, de a nu accepta dinamismul și surprinzătoarele momente ale vieții, de a crede că inepuizabilul vieții poate fi înghețat în mărirea unei clipe trecute! Apoi, nu face decât să crească acea neagră escaladare a răului, care duce la distrugerea, atât a celui ce urăște, cât și a celui ce este urât. Tu, dacă te crezi bun și nedreptățit, urându-l pe celălalt, cel rău și nedrept, nu faci atunci decât să devii ca cel pe care-l urăști, deci, ca cel pe care vrei să-l distrugi!...
Citiți mai multe

PETRECE-ȚI TIMPUL CU OAMENI CARE TE OBLIGĂ SĂ EVOLUEZI!

Timpul este darul de mare preț pe care, în această viață, Creatorul ni l-a oferit și constă în perioada mai întinsă sau mai scurtă pe care o petrecem pe pământ, pentru a învăța și a dărui iubirea, lumina și frumusețea Sa! Este adevărat, nu toți își știu rostul și cunosc valoarea darului!Asemenea unor orbi, risipesc pietrele prețioase constituite din fiecare clipă a vieții noastre, pe drumul ce duce spre veșnicie, aiurea, fără sens și fără a ști chiar! Pe acest fabulos, mirific și extraordinar drum, ne însoțesc oameni, mai buni sau mai răi. Cu siguranță, dacă suntem încercați într-ale vieții nu putem spune niciodată că nu învățăm ceva de la oricine! Dar, există totuși o problemă: oare nu ar trebui să ne p...
Citiți mai multe

Despre ipocrizie…, fără ipocrizie, despre vameșii și fariseii vremurilor noastre!

Imagine
Dacă privești cu atenție la chipul lumii, cea mai întâlnită, peste tot, chiar în exces, pare a fi ipocrizia, adică falsitatea. Și, vezi, la tot pasul, oameni care încearcă să te convingă, cu un fascinant efort, că ei nu sunt ceea ce par, ci cu totul altceva, prezentându-ne prin lentila mirajului exact ceea ce nu sunt. Ipocrizia pare a fi moneda în exces a zilelor noastre cu care unii cumpără și pe care alții se vând! Este uimitor cum se poate transforma peste noapte cineva pe care-l cunoști de-o viață și să-ți spună, fără să fie Saul convertit în Sf. Pavel, că el așa a fost dintotdeauna, cel care ți se propune astăzi, bun, drept și frumos (la suflet).  În planul mai fin al spiritualității, îmbrăcând haina smereniei, fie ea și de conjunctură, falsă și necredibilă, unii vor să pară, numaidecât, demni următori ai marilor asceți. Și, te întrebi, nu cumva tu ai pățit ceva, sau nu ai văzut până acum realitatea? Farisei care se dau vameși pocăiți și vameși acerbi care-ți taxau și cea mai ...
Citiți mai multe