Oare, mai spune ceva credința astăzi?

Dacă te uiți la anumite emisiuni, ești atent la ceea ce spun unii ce se vor formatori de opinie și urmărești câte un sondaj de opinie, ori privești uneori câte un jurnal de știri, toate în legătură cu credința românilor, te întrebi, oare cât de relevantă este ea astăzi? Mai spune ea ceva conaționalilor noștri?

Desigur, nu am de gând să analizez toate cele de mai sus dintr-o perspectivă scientistă și nici măcar jurnalistică. Constat numai că în pofida asaltului chiar și mediatic asupra credinței, ea continuă să fie stâlpul și temelia vieții majorității semenilor noștri.

Sunt convins, există uneori și mici derapaje regretabile ale unor slujitori,ca de altfel în orice alt domeniu, însă, cu toate acestea, ele nu devin piatră de poticnire pentru a continua să creadă imensa majoritate a concetățenilor noștri. Ei știu, pe bună dreptate, că nu credința sau Dumnezeu au vreo vină în aceste derapaje, ci neputința unora de a-și împlini vocația.

Dincolo de toate acestea, românii își botează copiii, se căsătoresc la biserică și își îngroapă morții în ritualul străbun. Copiii frecventează ora de Religie, iar de cele mai multe ori bisericile noastre devin neîncăpătoare la sfintele slujbe. Ce să mai zic de marile noastre pelerinaje care punctează decisiv și axial existența noastră?

Zilele acestea, la sărbătoarea Sf. Cuv. Dimitrie din Basarabi, se umple Colina Bucuriei de pelerinii dornici să se roage prin mijlocirea sfinților. Cum au făcut-o și la Sf. Cuv. Parascheva, la Sf. Ier. Nifon și cum o vor face la toate celelalte mari pelerinaje din țară! Ceea ce este îmbucurător este faptul că atât de mulți tineri vin să se roage, sunt apropiați de Biserică și au făcut din credință călăuza vieții lor.

De la Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir pe care-l sărbătorim azi, un tânăr militar din prima parte a celui dintâi mileniu creștin, martirizat pentru credința lui, înțelegem în mod real că tinerii sunt cei ce duc mereu mai departe valorile noastre, comoara cea mai de preț - credința în Dumnezeu! Și o fac, așa cum știu ei mai bine, cu entuziasmul, curajul și frumusețea vârstei lor. Căci, nu sunt dispuși să trăiască într-o lume urâtă-fără credință, ci își vor deplinătatea existenței ce numai prin credință o pot cunoaște.

Am avut acest sentiment ieri, când am participat la ceremoniile legate de Ziua Armatei Române și am văzut atâția tineri militari ce purtau în priviri acea licărire de credință și străluceau imaginea atâtor sfinți militari, dintre care primul mi-a venit în minte Sf. Mare Mucenic Dimitrie. Când credința noastră se răcește și când îndoiala ne cuprinde, este de ajuns să ne uităm în ochii tinerilor sau ai copilașilor noștri și să vedem că Dumnezeu lucrează cu putere în lumea noastră și dacă noi ne pierdem speranța, ei, tinerii, ne-o vor redărui!

Mai spune ceva credința astăzi? Mai ne spune ceva? Uitați-vă în ochii copilașilor, a acestor micuțe minuni și veți afla răspunsul!

Prin pașii sfinților Biserica avansează în istorie, iar prin ochii copiilor îi vedem frumusețea!