Măiastra înțelepciune de care avem nevoie toți!

 Măiastra înțelepciune de care avem nevoie toți!

Înțelepciunea este una din virtuțile fundamentale ale omului. A fi înțelept presupune a urma calea de mijloc a vieții, cu dreaptă socotință, pentru a urca în ritmul necesar treptele desăvârșirii. Dar, a merge pe căile înțelepciunii, presupune dezgolirea de orice exces, pentru a putea veni gol de sine înaintea porților Luminii celei necreate și a primi îndrumare și ajutor.
Asemenea mult înțeleptului Solomon, trebuie să punem la temelia cunoașterii noastre pe Creator și să căutăm mereu pe aceia care ne pot îndruma cu măiestrie prin meandrele istoriei. Nodul gordian al existenței îl putem decripta numai dacă suntem atenți la mesajele evenimentelor, întâlnirilor și ale momentelor ce alcătuiesc viața noastră, care ea însăși este o taină pe care trebuie să pășim cu grija celui ce nu dorește să strivească corola de minuni a lumii.
Nu cu ciocanul lui Thor, nici cu arcul Artemisei vom putea pătrunde în adâncul profund al universului nostru, acolo unde palpită inima Duhului, mereu cu puterea de neînvins a schimbării, ci cu delicatețea aceea a copilului care descoperă primii săi pași.
Viața noastră întreagă pare a avea ca sens călăuzirea și căutarea, pentru că suntem ființe de interval, mereu aflate în devorarea sensului inimii noastre, gata de a ne minuna mereu spre învățare din toată frumusețea de nespus a lumii.
Semințele veșniciei, risipite întru nepierdere în oameni și momente, rodesc întru cuvintele mărturiei noastre, a acelei mărturii mereu căutând înțelepciune și minunându-se întru nepriceperea povestirii celor minunate.
Căutăm, găsim mereu pe Cel ce pururi este cel mai aproape de noi, dar pe care-L vedem numai în perspectiva îndepărtării de tot ce ne ascunde strălucirea evidentă a Celui ce este.
O alergare întreagă după sens și înțelepciune se dovedește a fi orice viață trăită întru minunare și aflare, întru asumarea Crucii mântuitoare, ce răstignește superficialitățile noastre și unește cerul în lutul inimii noastre.
Nu de alta, dar Evanghelia ne îndeamnă la luarea Crucii și urmarea lui Hristos și cum oare-L putem urma cel mai bine, decât numai găsindu-L întru căutarea înțeleaptă a sensului vieții noastre!
Să-L căutăm și să-L găsim în toate ale vieții noastre!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ÎNAINTE SĂ PORNEȘTI PE CALEA RĂZBUNĂRII, SAPĂ DOUA MORMINTE!

INIMA, RAȚIUNEA ȘI RAȚIUNEA INIMII!

PETRECE-ȚI TIMPUL CU OAMENI CARE TE OBLIGĂ SĂ EVOLUEZI!