Cuvinte, dialoguri și convorbiri...

Ființă însetată de sens și căutătoare de dialog și relaționare, omul are cuvântul drept măsură a lumii și a limitelor sale, dar și măreț mijloc de afirmare și de înălțare. Desigur, știm cu toții că există nenumărate forme și feluri de a fi ale cuvântului.

Cuvinte de iubire, de dor, de mângâiere, de iertare, de apreciere, de încurajare... Am dat câteva exemple numai dintre cele necesare, căci știm cu toții ce forță distrugătoare pot avea cuvintele, dar nu la acelea mă refer.

Apoi, lumea noastră de astăzi este dominată de cuvânt și de prelungirea lui vizuală, imaginea. Se vorbește mult și se comunică puțin. Auzim peste tot de dialoguri și tratative, de întâlniri și vedem cum curg cuvintele pe internet, pe telefon și totuși, există atâtea conflicte, tensiuni și răutăți, atâtea cuvinte de iubire, de bine și frumoase nespuse, atâta bine care ar putea fi exprimat prin ele.

Avem multe cărți, dar puțini cititori, avem atâta iubire de oferit, dar preferăm întunericul și discordia, avem atâta dorință de a fi oameni, dar alegem să alergăm departe de umanitatea noastră...

Nu toți avem câte un înțelept Nicodim care ne încântă cu bucuria cuvintelor vieții veșnice, dar îl putem căuta! Pentru că fiecare cuvânt pe care-l rostim trebuie cântărit prin balanța Crucii și numai atunci când nu năruiește, când nu aduce suferință, când nu face rău și când nu ucide, trebuie să-l rostim!

Cuvinte din Marele Cuvânt avem mereu vocația de a rosti, de a ne "sui" pe ele către El și către ei, semenii noștri, pentru că el, cuvântul, este fundamentul lumii noastre și al bucuriei noastre.

Iar cuvintele vieții veșnice, nu în spațiul virtual, nu în iluzorii construcții de tot felul le vom găsi, ci în întâlnirile autentice ale vieții, în omul concret în carne și oase, pentru care Dumnezeu S-a întrupat!

Să prețuim cuvântul și să-l rostim mereu, cu iubire, prin lentila Crucii!