Brâncuși – mesaj pentru posteritate la 144 de ani de la naștere

Acum 144 de ani se năștea în Hobița Gorjului cel mai mare sculptor al lumii, părintele sculpturii moderne, cel ce a spiritualizat această artă, eliberând-o de inutile amănunte, de materialismul strivitor.
Cu imaginea veșniciei în suflet, așa cum a deprins-o din satul său natal, Brâncuși a transpus în capodoperele sale amprenta inefabilei lumini harice a Răsăritul creștin, fiind astfel un profund și dinamic misionar și unul din cei mai eficace promotori ai culturii și spiritualității românești.
Legătura sa cu Biserica Ortodoxă și profundul său atașament față de valorile credinței noastre se văd cu ușurință în operele sale dar și în faptul că a fost cântăreț bisericesc la Parohia Madona Dudu din Craiova, la Biserica Mavrogheni din București și la Biserica Sfinții Arhangheli din Paris. Dar, cea mai fidelă mărturie a credinței sale ne este oferită de monumentalul complex sculptural de la Târgu Jiu, format din: Masa Tăcerii, Scaunele, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului, care nu, nu au nimic din stupidele și ipocritele interpretări siropoase și superficiale, ci pur și simplu au un abundent sens liturgic, evocând Cina cea de Taină cu momentele ei revelatoare, ca scară spre Tatăl ceresc, spre infinitul plinătății existenței.
Brâncuși reprezintă un brand național, unul foarte puternic, care din nefericire nu este pus în valoare așa cum trebuie, cum și-ar fi dorit marele artist și cum ar fi în folosul țării noastre! De la el, trebuie să învățăm să privim realitatea dincolo de amănuntele ei nesemnificative și materiale, totdeauna cu perspectiva veșniciei, a infinitului și a legăturii cu Dumnezeu.
De la Brâncuși încoace, nici un artist, dacă se vrea serios și băgat în seamă, nu mai poate neglija spiritualitatea și pe Dumnezeu, altfel cade, fără nicio șansă, în uitare și superficial. Dar, Brâncuși are pentru fiecare din noi un mesaj, fie că admirăm Pasărea Măiastră, fie Coloana Infinitului, ori Masa Tăcerii și anume: esențialul existenței nu ni-l poate oferi decât transcenderea propriilor limite, frumusețea nu este niciodată acea care aparent seduce, iar dacă punem perspectiva veșniciei în tot ce facem nu avem cum să nu ne îndeplinim vocația.
Așadar, în comunitate, la locurile de muncă, acolo unde trăim, avem datoria de a fi artizanii propriului nostru destin, în lumina înțelepciunii dumnezeiești!
Cu Dumnezeu, mereu înainte, pentru a fi pasări măiastre, ce urcăm spre cerul marilor aspirații, ghidați de a infinitului coloană!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ÎNAINTE SĂ PORNEȘTI PE CALEA RĂZBUNĂRII, SAPĂ DOUA MORMINTE!

INIMA, RAȚIUNEA ȘI RAȚIUNEA INIMII!

PETRECE-ȚI TIMPUL CU OAMENI CARE TE OBLIGĂ SĂ EVOLUEZI!