Un an de la Referendumul pentru familie!

Sine ira et studio!

A trecut un an de la Referendumul pentru familie! Un timp care a validat veridicitatea strădaniei noastre, care a arătat că bătălia pentru normalitate, adevăr, frumos și firesc este o necesitate morală, existențială și umană!

Vântul istoriei a spulberat minciuna, manipularea și dezinformarea acelora care spuneau că Referendumul urmărește scăparea de pușcărie a unui lider politic al momentului. Sper că își dau seama astăzi, toți încrâncenații de atunci, că nu pentru politicianul respectiv a fost inițiat Referendumul. Politicianul e în pușcărie, iar Referendumul nu a trecut!

Au rămas cu obrazul pătat de o neștearsă rușine toți aceia care se cred sau se vor, ori au fost lideri de opinie și care au acționat interesat (chiar și pe o excursie la Viena) contra bunului simț și al națiunii noastre! Rușinea le va fi eticheta ce o vor purta în istoria moralității noastre!

Cu regret îmi aduc aminte de dialogul cu unii lideri politici locali care, în cele 2 zile ale Referendumului, au ales să plece la diverse evenimente, nunți sau botezuri, că tot susțineau familia tradițională (Șic!).

S-a spus că iubirea nu se votează! Dar, problema nu era a iubirii, căci patima, păcatul și deviația nu au nimic de-a face cu iubirea! Indiferent cum i-am zice depravării, tot depravare rămâne, deși Referendumul nu era despre aceasta! Referendumul nu a trecut și iată că, tot mai agresiv, ideologia de gen, o îngrozitoare minciună  drapată cu false argumente, încearcă să se impună! Din experiența altor țări, vedem că acolo unde nu s-a definit clar familia naturală, ea a fost crunt atacată! Iar, astăzi, ideologia de gen este cea mai agresivă  minciună ce este promovată, cu puternice rădăcini marxist-leniniste.
Unele partide politice au mimat la început susținerea, apoi, rând pe rând, au trădat acest angajament, sub pretextul că așa ne cere Europa, așa e modern și alte asemenea subțirimi mentale. De parcă politica europeană nu o creăm și noi. Iar, nu tot ceea ce vine din afară trebuie să acceptăm, ci numai ceea ce e în interesul nostru!
Am văzut apoi, câtă ură și răutate au deversat în societate aceleași voci care ponegreau valorile creștine și românești și cu ocazia sfințirii altarului Catedralei Naționale din București. Multe minciuni, multă ignoranță, multă superficialitate. Însă, toate uitate, de exemplu, cu ocazia vizitei Papei Francisc, atunci când Catedrala a devenit prilej de mândrie națională, marcată măcar prin tăcere.
O sumă de comentatori politici și sociali, care mai de care robi neputinței și superficialității, au proclamat, fals și găunos, că Biserica a fost înfrântă, că și-ar fi pierdut influența și puterea, ori că, gata, ne-am eliberat de mentalitatea medievală! Și câte și mai câte asemenea enormități! De parcă Evul Mediu nu a reprezentat o culme a aprofundării spirituale, culturale și tehnice!

Că oamenii, credincioșii creștini, membri ai Bisericii au fost înșelați de propaganda neomarxistă și, fie nu s-au prezentat la vot, fie au votat împotrivă, da, aici este cazul ca noi, slujitorii Bisericii, să ne facem mea culpa că nu am reușit să-i catehizăm, că nu am reușit să aprindem în ei acea râvnă întru credință care să transforme din temelii societatea noastră, să o î

nnoiască, să o transfigureze și să o schimbe! Da, aici mai este mult de lucrat, mult de făcut!

Dar, totuși, încă nu este o tragedie! Putem face multe pentru protejarea, susținerea și promovarea familiei naturale, pentru viitorul copiilor noștri, pentru stoparea pătrunderii ideologiei de gen, reminiscență a utopiei și nefirescului marxist! 

Să ținem minte pe toți cei care ne-au sprijinit, să nu-i uităm pe cei care ne-au mințit că ne sprijină și nu au făcut-o, pe cei ce ne-au combătut, nu pentru a ne răzbuna, ci pentru a-i converti! Iar, atunci când trebuie, să știm ce alegeri să facem, pe cine să sprijinim și care ne este interesul nostru românesc și creștin! Alte interese să le lăsăm pentru coșul de gunoi al istoriei!
Cu Dumnezeu înainte, străbătând cu curaj orice provocare!