Tinerețea – un timp al Învierii!

Timp al speranței, al curajului și al căutărilor, tinerețea reprezintă o etapă de viață dominată de frumusețea așteptărilor, de neliniștea sedimentării certitudinilor și de fervoarea  asumării unui țel.
Tinerii reprezintă într-adevăr speranța de mai bine a umanității dintotdeauna, ei fiind cei spre care se îndreaptă speranțele generațiilor înțelepte și care deja au dat sau dau totul pentru zidirea civilizației noastre!
Într-un fel, drumul tinerilor către maturitatea existenței are în el ceva din exodul evreilor călăuziți de Moise prin deșert, spre pământul făgăduinței, ori din entuziasmul ucenicilor Sf. Ioan Botezătorul care L-au găsit pe Iisus Mântuitorul!
Dar, tinerețea este și un timp al încercărilor, al străbaterii unor încercări labirintice, al tentațiilor și al dorinței unora de a–și descărca oroarea ideologică și mortalitatea unor crezuri false în sufletele tinere încă reflectând, în mod curat, frumusețea dumnezeiască.
Astfel, din nefericire, vedem și unii tineri captivi ai unor ideologii mortale, împotriva firescului vieții și a sensului ei dumnezeiesc, ori alții învinși de patimi și păcate, luptându-se ca viața dată de Creator să triumfe în ei!
Aceasta mă duce cu gândul la frumosul text din Evanghelia după Sfântul Luca, referitor la Învierea fiului văduvei din Nain, care ne arată cum dragostea și lacrimile unei mame pot învia din orice moarte sufletul tânărului ei fiu!
Așa ni ne descoperă responsabilitatea noastră imensă, a celor maturi, care avem datoria de a le oferi numai cele bune tinerilor noștri, de a-i călăuzi pe drumul drept al vieții, de a pune înainte, în prioritățile vieții, pe Dumnezeu și de a-i învăța că lentila prin care trebuie să vadă viața, pentru a o descoperi așa cum trebuie, este credința.
Ei trebuie să devină aceia cărora noi le-am dăruit cel mai mare dar al vieții-credința în Dumnezeu și valorile în care noi și înaintașii noștri am crezut!
Tinerii au nevoie de o dreaptă călăuzire, de bunătate, de solidaritate, de dreptate, de adevăr și, mai ales de iubire, multă și delicată iubire, pentru a-i călăuzi spre autenticul sens al existenței noastre!
Important este să le spunem tinerilor că noi, cei dăruiți de Dumnezeu cu responsabilitatea de a-i îndruma, nu-i părăsim, mai ales la greu și indiferent în câte lanțuri răul și întunericul încearcă să-i prindă, noi suntem aproape de ei, cu puterea sacramentală a iubirii, gata de a-i ajuta, gata de a-i elibera, gata de a le arăta drumul care, deși trece obligatoriu prin Cruce, întotdeauna ajunge la Înviere!
Pe calea spre Înviere, cu voi împreună, sub privirea milostivă a lui Dumnezeu!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ÎNAINTE SĂ PORNEȘTI PE CALEA RĂZBUNĂRII, SAPĂ DOUA MORMINTE!

INIMA, RAȚIUNEA ȘI RAȚIUNEA INIMII!

PETRECE-ȚI TIMPUL CU OAMENI CARE TE OBLIGĂ SĂ EVOLUEZI!