A sfida sfidare, dar nu la prima încercare!
A sfida, pare pentru unii un chilipir, un mod de a-și lua revanșa golănește, de a te crede intangibil, infailibil și mai presus de toate, domn și stăpân al adevărului!
Dar, din cerul mare și glorios au mai picat și alții, unii chiar rău de tot, care nu mai sunt băgați în seama pe care au sfidat-o, decât numai de pucioasă, de fum și foc!
Legea sfidării se poate rezuma foarte simplu, mă sfidezi pe mine, ne sfidezi pe toți, mâine toți scapă de tine!
De la și tu Brutus până la Victoraș, ai grijă de copii!, istoria a fost asezonată cu multă sfidare care nu avea cum să nu ducă unde a ajuns!
Sigur, sfidarea este de multe feluri, una e să sfidezi muncitorește, ferm și bădărănește, alta să o faci după niște lentile ca ale lui Iorga, deși cultura lui nu-ți încape nici măcar în biblioteca diferitelor domicilii profesionale!
Unii sfidează în stil bacovian, alții în stil pavlovian, dar sfidarea lor nu este decât semnul marii înfrâgeri, neputințe și dureri! Iar, aceasta nu iese cu sfidare, pe principiul similia simliabus curantur, ci cu recunoașterea propriei neputințe, cu recluziune din scena publică și cu încercarea măcar de a reface ceea ce ai stricat!
Dacă nu poți, pleci și te uită cei afectați și timpul!
Dar, sfidarea pare pentru sufletele mici o armă teribilă, suprema armă! Și a sfida devine maximul de stil, sofisticare și eleganță! Vedeți, credeam că nu putem ieși din tragicomicul lui caragiale și din modelarea lui socio-politică! Din păcate, răul are o multidudine de forme, la fel și neputința și viața bate, nu doar filmul, ci și cartea! Ceea ce mă face să cred că atunci când renunți la sfidare începi să redevii om, cu bune și cu rele, dar cu onestitate.
A fi sincer în cădere te face măreț în urcare, a renunța la sfidare, te mai poate face ceva mare, măcar în speranțe!
Înainte, cu DUMNEZEU!
Comentarii
Trimiteți un comentariu