SĂPTĂMÂNA MARE – UN TIMP PENTRU A FI MAI BUNI!

Trăim în această Săptămâna Mare a Postului Învierii Domnului cu acea evlavie sfântă că, participând la slujbele din bisericile noastre, retrăim, în timpul Duhului, ultima săptămână a vieții pământești  a Mântuitorului Hristos.
Mergem alături de El, Îl însoțim și simțim miriabila Lui iubire cum ne cuprinde pe toți, cu tandrețe și gingășie, arătându-ne mereu că niciodată nu putem să copleșim tainica și mereu milostiva Sa generozitate și bunăvoință.
Mergem pe această scară a înălțării interioare, într-un pelerinaj sufletesc, pentru a putea înțelege mai bine că, dincolo de gastronomie și igienă casnică, de nepăsare și automatism, efervescența, intensitatea și plinătatea sărbătorii nu poate fi trăită cu autenticitate decât pregătindu-ne sufletul, prin Spovedanie și Euharistie.
Această săptămână este o ocazie de a fi mai buni, mai iubitori, mai umani, mai credincioși!
Să lăsăm conflictele, neputințele, dezinteresul și patimile care ne încearcă tot restul anului pentru a ne putea bucura de un mare eveniment: sărbătoarea sărbătorilor, Duminica Sfântă a Învierii!
Rămân, ÎNTOTDEAUNA, CU GÂNDUL LA DUMNEZEU!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

ÎNAINTE SĂ PORNEȘTI PE CALEA RĂZBUNĂRII, SAPĂ DOUA MORMINTE!

Imagine
Plină de înțelepciune, această butadă a lui Confucius, este o paradigmă mentală și existențială pentru unii din semenii noștri, al cărei rezultat îl putem vedea cu ușurință în contextul, subtextul și diferitele pretexte ale vieții social-politice contemporane, dominate de DORINȚA DE RĂZBUNARE ȘI REVANȘĂ, de parcă lentilele lui Monte Cristo ar fi singurele prin care putem vedea lumea! Răzbunarea descoperă celui ce se lasă prins în teribila-i captivitate, suferința de a nu putea ieși din cercul propriilor dorințe de mărire, de a nu accepta dinamismul și surprinzătoarele momente ale vieții, de a crede că inepuizabilul vieții poate fi înghețat în mărirea unei clipe trecute! Apoi, nu face decât să crească acea neagră escaladare a răului, care duce la distrugerea, atât a celui ce urăște, cât și a celui ce este urât. Tu, dacă te crezi bun și nedreptățit, urându-l pe celălalt, cel rău și nedrept, nu faci atunci decât să devii ca cel pe care-l urăști, deci, ca cel pe care vrei să-l distrugi!...
Citiți mai multe

Despre ipocrizie…, fără ipocrizie, despre vameșii și fariseii vremurilor noastre!

Imagine
Dacă privești cu atenție la chipul lumii, cea mai întâlnită, peste tot, chiar în exces, pare a fi ipocrizia, adică falsitatea. Și, vezi, la tot pasul, oameni care încearcă să te convingă, cu un fascinant efort, că ei nu sunt ceea ce par, ci cu totul altceva, prezentându-ne prin lentila mirajului exact ceea ce nu sunt. Ipocrizia pare a fi moneda în exces a zilelor noastre cu care unii cumpără și pe care alții se vând! Este uimitor cum se poate transforma peste noapte cineva pe care-l cunoști de-o viață și să-ți spună, fără să fie Saul convertit în Sf. Pavel, că el așa a fost dintotdeauna, cel care ți se propune astăzi, bun, drept și frumos (la suflet).  În planul mai fin al spiritualității, îmbrăcând haina smereniei, fie ea și de conjunctură, falsă și necredibilă, unii vor să pară, numaidecât, demni următori ai marilor asceți. Și, te întrebi, nu cumva tu ai pățit ceva, sau nu ai văzut până acum realitatea? Farisei care se dau vameși pocăiți și vameși acerbi care-ți taxau și cea mai ...
Citiți mai multe

IUBIND FASCINAȚIA ABSOLUTULUI! TOATE SE POT VINDECA DOAR PRIN IUBIRE!

Căutători de Absolut și pelerini spre Infinit, scormonind tezaurul de înțelepciune al lumii, cei preocupați de cele ale adâncului existenței, adesea, s-au întrebat: oare ce ar putea defini cel mai bine omul? Unii au spus că este ființă preocupată de sens, alții că este ființă socială, că omul ar fi preocupat de a învăța și de a descoperi...destule definiții! Toate corecte, dar insuficiente! Vă întrebați, de ce spun, oare, aceasta? Pentru că exemplul pe care duminica de astăzi ni-l oferă este definitoriu! Și, anume, Cuvioasa Maria Egipteanca - o căutătoare de sens, dar, care, la început, a căutat acolo unde nu avea cum să găsească! Dorința ei de infinit, puterea ei de a iubi, setea ei de Absolut și toată chemarea spre transcendent o aruncaseră în sclavia materialului, a dorinței și a poftei. Se risipise în căutări zadarnice și inutile! Încercase, iar și iar. Se aruncase în ”marea vieții”, dar fără perspectiva autentică a veșniciei și era gata să se afunde definitiv. Până la un moment da...
Citiți mai multe