SPERANȚA ȘI PUTEREA SPERANȚEI!

Dar ceresc și năzuință universal umană, SPERANȚA este cea care ne dăruiește puterea de a înainta pe drumurile vieții, oricâte încercări am cunoaște și oricât de greu ne-ar fi la un moment dat.
Speranța luminează viața fiecărei ființe umane, din fragedă copilărie și până la ultima suflare. Trăim, iubim, iar iubim și sperăm, și, în situațiile cele mai dificile, când viața parcă se ofilește, ori iubirea pare că se stinge, speranța ne luminează cu și mai mare putere, deschizând noi drumuri acolo unde, cu puțin mai înainte, părea a fi un zid de netrecut. Cu siguranță, cu toții am experimentat astfel de situații și știm că SPERANȚA ESTE RESPIRAȚIA NATURALĂ ȘI NECESARĂ A SUFLETULUI UMAN.
Puterea speranței este fabuloasă, teribilă și invincibilă! Adesea, omul poate pierde totul în viață, dar dacă speranța nu-l părăsește, orice este posibil să restabilească, să întreacă, să ajungă și să învingă! PUTERII SPERANȚEI, NIMIC NU-I ESTE IMPOSIBIL! Este forța divină ce călăuzește omul, ce schimbă destine, creează istorii și mișcă totul în lumea noastră, plină de spirit și putere.
A SPERA ESTE O NECESITATE DE VIAȚĂ ȘI PÂNĂ LA URMĂ UN BAROMETRU AL SĂNĂTĂȚII NOASTRE SUFLETEȘTI, căci numai omul împietrit, mort înainte de a muri, nu mai poate spera. Speranța este steaua călăuzitoare a vieții omului, la fel cum, oarecând, lumina acelei magice stele i-a călăuzit pe înțelepții Orientului să-L găsească pe micul Iisus, centrul absolut al întregului univers.
Și, fiecare din noi, atunci când sperăm, ne asemănăm acestor preaînțelepți magi, căutându-ne rostul și restul vieții în iubire, povești, oameni și slujiri umane, acolo unde Domnul, istoria, și alții ne-au pus!
Logica speranței autentice ne descoperă că puterea fascinantă a vieții care vine de Dincolo, din puterea Celui Preaînalt, RÂNDUIEȘTE, LA TIMPUL POTRIVIT, PE CEI ANUME PREGĂTIȚI, PENTRU A FI SEMNE DE SPERANȚĂ.
Să sperăm în puterea Celui Preaînalt, care toate spre bine le rânduiește și pe toți ne dăruiește, cu harul său!
Rămân,ÎNTOTDEAUNA, CU GÂNDUL LA DUMNEZEU!

Comentarii

  1. Într-adevăr, căci făcând slalom printre dezamăgirile cotidiene și neîmplinirile firești am claca dacă n-ar exista speranța. Teologic, știm bine, folosim sinonimul, nădejdea, care, alături de credință și dragoste, formează trioul imbatabil al virtuților ce zidesc prezentul pentru un viitor cât mai curat.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

ÎNAINTE SĂ PORNEȘTI PE CALEA RĂZBUNĂRII, SAPĂ DOUA MORMINTE!

INIMA, RAȚIUNEA ȘI RAȚIUNEA INIMII!

PETRECE-ȚI TIMPUL CU OAMENI CARE TE OBLIGĂ SĂ EVOLUEZI!