SĂRBĂTOAREA SFÎNTULUI VALENTIN versus IUBIREA AUTENTICĂ

Iubirea autentică se celebrează în fiecare zi. Ani, zile și clipe…Trăim, sperăm, iubim și, cel mai adesea, nu renunțăm!
Cu toții conștientizăm că sunt anumite ocazii în viața noastră când sărbătorile devin momente ce ne reamintesc de ceea ce contează cu adevărat în viață, de faptul că trebuie să ne oprim din iureșul aproape infernal al existenței și să mergem în adânc, pentru a ne regăsi pe noi și pe cei de lângă noi, pentru a găsi sensul autentic al vieții și motive temeinice pentru a merge mai departe.
Sărbătoarea sau Ziua Sfântului Valentin reprezintă, mai cu seamă pentru adolescenți și tineri, o ocazie de celebrare a iubirii și a relației de iubire de la un moment dat, adică, până la urmă, de a aprecia, cu sacrii fiori de recunoștință și a valoriza pe cel sau pe cea pe care-l / o  iubești și lângă care te regăsești la un moment dat. Aceasta este perspectiva culturii noastre actuale, bineînțeles, foarte mult speculată, exagerată și disecată de mass-media. Desigur, nu din dorința sinceră de a pune omul și iubirea mai presus de tot și de toate, ci din mărunte interese mercantile, că doar nu găsești în fiecare zi motive de a vinde și de a crește vânzările!
Apoi, nu-i așa, acum este o nemaipomenită ocazie de a dărui din ceea ce ai cumpărat, darurile iubirii, dovezi palpabile, manifestări social-materiale ale iubirii! Iată cum ironia face ca cel mai nobil, spiritual și necesar sentiment uman să pară a avea nevoie de daruri palpabile, de parcă am avea de a face cu o repetare denaturată a episodului cu Sfântul Apostol Toma, care numai necredincios nu a fost vreodată!
Orice om preocupat sincer de sensul existenței sale recunoaște că iubirea este o necesitate de viață și de moarte, o nevoie fundamentală, unică, fără de care ne uscăm și pierim. Este o nevoie sine qua non a vieții omului, iar, din nefericire, adesea, lipsa ei o vedem în marile drame și catastrofe existențiale, la tot pasul!
Valentine’s Day trebuie numai să ne reamintească faptul că zilnic trebuie să iubim, să împărtășim iubire și să primim iubire, nu doar într-o zi, căci, vai ce ființe schimonosite și chinuite am fi dacă nu am putea iubi decât numai o singură zi pe an! Ar fi cu adevărat o viață de infern, falsă, fadă și fără rost! Iubirea este o necesitate cotidiană, fiindcă și noi și cei de lângă noi, cu toții, avem nevoie de iubire tot timpul!
Dacă rămâne să ne iubim numai o zi pe an sau să mărturisim cu palide surogate materiale dumenzeiescul sentiment al iubirii, suntem cei mai de plâns, căci ne mărturisim neputința de a iubi, ignoranța care ne ascunde cunoașterea, lumina și durerea ascunsă a sufletelor noastre!
Să fie dar Sărbătoarea Sfântului Valentin o zi de mărturisire a nevoii lumii noastre de iubire, de speranță, de solidaritate și de comuniune, de celebrare a frumuseții adâncului sufletelor noastre!
Să nu uităm niciodată să iubim, nu numai astăzi, ci în toate zilele vieții noastre!
Și, în final, câteva versuri:
"Lumină lină lini lumini
Răsar din codri mari de crini
…………………………..
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină
Cine te-așteaptă te iubește
Iubindu-te nădăjduiește
Că într-o zi lumină lină
Vei răsări la noi deplină."
Rămân, ÎNTOTDEAUNA, CU GÂNDUL LA DUMNEZEU!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ÎNAINTE SĂ PORNEȘTI PE CALEA RĂZBUNĂRII, SAPĂ DOUA MORMINTE!

INIMA, RAȚIUNEA ȘI RAȚIUNEA INIMII!

PETRECE-ȚI TIMPUL CU OAMENI CARE TE OBLIGĂ SĂ EVOLUEZI!