UN AN NOU, 2019, BINECUVÂNTAT!

Cu pași repezi, trecând rapid peste clipele ce au mai rămas, vine inextricabil Noul An!
Iremediabil nostalgici, privim cu atenție la anul care parcă iată aproape s-a și scurs gândindu-ne la ceea ce am realizat, ceea ce nu am reușit face, la  iubire, suferință, speranțe, provocări, neputințe și realizări, într-un cuvânt la ceea ce a marcat anul, încercând să-l etichetăm , catalogându-l pentru a-l pune mai ușor în sertarul scrinului istoriei proprii.
Cu bune și cu rele, un an prin care am trecut lasă urme adânci în viețile noastre. E puțin, e mult, în funcție de intensitatea trăirilor putem cataloga anul! Dar, un lucru e cert, suntem cu un an mai dăruiți de Dumnezeu!
Unii au rămas în acest an intrând în veșnicie, alții au avansat pe drumul binelui, alții au stagnat, alții continuă să iubească, dar cei ce încă suntem am mai adăugat un motiv de mulțumire Creatorului!
Încă un an vom pune la cununa anilor vieților noastre! Și nu e ceva de neglijat. Un an cu speranțe, cu trăiri, cu lecții de viață, cu urmele pregnante ale Creatorului, cu eșecuri, căci nu există decât Unul Singur pururea biruitor, iar noi numai în El mereu!
Sigur, este timpul urărilor, toți încarcă bietul An Nou cu atributele lui Dumnezeu, crezând că o delimitare umană ar reprezenta cumva vreo entitate, deși Noul An nu poate nici dărui, nici aduce, nici da, nimic, numai și numai Dumnezeu care în Noul An poate oferi belșugul harului Său înnoitor!
A mai trecut un an, și nu unul oarecare, ci Anul Centenar și, din nefericire, ne-a găsit dezbinați, polarizați pe diferite idei, interese sau persoane, uitând prea mult de faptul că numai unirea face puterea, iar înaintașii noștri au știut să fie uniți în marile momente istorice!
Am asistat la creșterea și decăderea multora, politică și/sau socială!
Am văzut preaputernici cum devin mici și insignifianți pentru că s-au crezut tocmai atotputernici, am văzut oameni ce păreau oameni dar care am constatat, cu mare tristețe, că sunt numai niște actori greșiți, am auzit promisiuni, care mai de care mai îmbietoare, dar cu șanse incerte de realizare, în fine, am văzut, am auzit, am trăit!
Am constatat că Biserica Ortodoxă Română a fost în stare să ofere un proiect majestuos, simbolic definitoriu, important și necesar națiunii nostre - Catedrala Națională din București, iar, în pofida tuturor criticilor, este o instituție ce-și îndeplinește cu mare precizie țelurile puse în slujba oamenilor și comunităților locale!
De altfel, Biserica strămoșească este cel mai mare, mai important și mai activ actor social, reușind să dezvolte  cea mai importantă rețea de sprijin social, după stat, având certe realizări în domeniul educațional, ca și în cel moral.
Referendumul pentru definirea clară a familiei ne-a arătat că avem încă mult de lucru pe planul catehizării și al responsabilizării credincioșilor, dar și că, în ciuda tuturor porpagandei negative și mincinoase, a reușit să scoată aproape 4 milioane de oameni la vot, ceea ce nu prea văd cum poate reuși, prea curând și facil, vreo forță politică!
Oamenii au văzut că au fost mințiti de cei ce-i îndemnau să nu se prezinte la Referendum, dovadă că mulți nu-i vor mai urma în alte astfel de demersuri!
Pe plan local, am văzut cum forța nu-i chiar așa de puternică în cei ce credeau că o posedă, ceea ce a dus la doborârea lor totală și rapidă, învățându-ne, pe toți, că drumul smereniei și al cunoașterii propriilor limite și puteri este cel mai potrivit, oricând și oriunde!
De asemenea, am văzut că avem nevoie de proiecte mari pentru județul și orașul nostru, avem nevoie de dezvoltare și prosperitate pentru noi și urmașii noștri, căci numai astfel vom putea fi demni urmați ai ilștrilor noștri înaintași, pe care altfel îi pomenim doar ipocrit și în van! Pentru aceasta avem nevoie de unitate, colaborare, cooperare și solidaritate. De a părăsi ura și de a renunța la dorința de răzbunare! De  a pune credința și moralitatea în centrul vieții noastre personale și publice și de a nu uita că lupta, conflictul și desconsiderarea reciprocă ne duc la izolare și distrugere. Ori, numai de acestea nu avem nevoie!
Din punct de vedere spiritual, ne-am bucurat de un eveniment cu certe rezonanțe istorice- resfințirea bisericii Mânăstirii Dealu, cea mai importantă necropolă voievodală munteană – unde se află capul lui Mihai Voievod Viteazul, ca Dar al Bisericii pentru Centenar, alături de sfințirea altor câteva biserici, dintre care cea mai importantă este Sf. Voievod Neagoe Basarab, la care și părintii mei au avut o inimoasă contribuție!
Apoi, inaugurarea Cantinei Sociale a Arhiepiscopiei Târgoviștei din Târgoviște, unde mai bine de 100 de persoane se bucură zilnic de masa de prânz!
Un an plin, cu iubire, cu emoții, cu realizări, cu încercări sau neîmpliniri! Un an în plus, adică încă un dar al lui Dumenzeu pentru fiecare în parte, ocazie specială și necesară de a-I mulțumi!
Urmează 2019, cu multe speranțe, proiecte, ocazii și, bineînțeles, încercări!
Trebuie numai atât să reținem: un an în care trebuie să fim mai uniți, mai solidari și mai buni, iar dacă nu ne putem iubi, măcar să ne suportăm!
Să ne dăruiască Dumnezeu un an binecuvântat, cu sănătate, pace, iubire și prosperitate!
La mulți și fericiți ani!
Rămân, ÎNTOTDEAUNA, CU GÂNDUL LA DUMNEZEU!