Ionut Ghibanu

Mai repede sau mai încet, cu multe sau puține, cu bucurie sau cu îngrijorare, pe căile vieții mergem cu toții, cu acea dorință de a prinde esențialul existenței noastre, de a găsi ceea ce este important pentru viața noastră. Chiar dacă uneori ne împiedicăm de dorințe prea lumești, chiar de ne poticnim în alegeri deloc fundamentale, totuși, veșnicia este cea pe care o pândim în fiece dorință și-o urmărim în toată alergarea noastră. Nu mereu avem bună inspirație, nu mereu găsim calea cea mai dreaptă, dar spre ea curgem! Și, pe acest drum tumultuos și periculos al vieții noastre, suntem animați de ceea ce avem în suflete. Dorințele și visele, aspirațiile și speranțele noastre devin scări spre cerul înaltelor doriri. Pe mereu parcursul drum dintre Ierihonul dorințelor noastre cu iz prea pământesc și Ierusalimul năzuințelor cerești, adesea, tâlhari ai spiritului ne fură bucuriile și speranțele, lăsându-ne în sărăcia neputinței de a merge mai departe. Talent și hotărâre, cunoștințe, educație...

  Prietenii văzuți și Sfinții Îngeri - prietenii nevăzuți! Este universală și profundă nevoia de prieteni! Cu ei împărtășim bucuriile dar și greutățile vieții, pășim cu încredere pe cale, simțim în mod concret că nu suntem singuri și mergem mereu mai departe. Cu toții cunoaștem ce înseamnă să ai un prieten, dar și ce înseamnă să nu ai, mai ales atunci când ai nevoie. Prietenul adevărat este o mângâiere de la Dumnezeu, o reflectare a luminii Sale și o permanentă încurajare. Că există și falși prieteni și prieteni cu jumătăți de măsură sau care se comportă neprietenește, este binecunoscut. Dar, există, dincolo de această tipologie și aceea a prietenilor permanent fideli, care nu te lasă niciodată, care pășesc mereu alături de tine, care fac totul pentru a te sprijini, care te iubesc necondiționat, care îți apreciază unicitatea și specificitatea și care nu te părăsesc. Probabil, vreți să știți unde-i găsiți sau dacă nu cumva glumesc! Nu, deloc, nu glumesc. Ei sunt reali, dar spre deo...

Un eveniment public petrecut săptămâna aceasta m-a făcut să scriu câteva rânduri, impresionat fiind de extraordinara organizare, implicare și maturitate a tinerilor care au preluat frâiele unor instituții. Tinerețea este vârsta reală a lumii și vocația spre care suntem mereu chemați! Indiferent de vârsta trupului, cea a sufletului trebuie să fie mereu aceea a tânărului entuziast angajat în a birui provocările istoriei și a-și împlini propriul destin, chiar dacă unii puțin trecuți de vârsta maturității nu vor să înțeleagă și caută soluții să pună bețe în roate celor tineri! În discursul public, în ceea ce citim, vedem sau auzim cu ajutorul noilor mijloace de comunicare socială, adesea, din nefericire observăm repetată parcă până la saturație o concluzie cu aparențe înțelepte, dar falsă din temelii: noi v-am făcut ceea ce sunteți! Este parcă strigătul disperat al acelora îmbătrâniți în neputințele vieții și doborâți de vicisitudinile istoriei, care uită că trebuie să înțeleagă că timpul ...

Clipă după clipă, fiecare înlănțuire a timpului cere cu mereu sporită putere, mărturisire și aprofundare, fiindcă pașii noștri sunt puși în mișcare pe ulița lui Cronos de acea dorință fabuloasă de a merge pe urmele Nazarineanului. Și o știm cu toții, nenumărați au fost, sunt, și vor mai fi aceia care -L vor mărturisi pe Cel Înviat, prin viața, faptele, suferințele sau biruințele lor, pentru că El este Evenimentul extraordinar al lumii, Singurul ce mișcă toate și Unica speranță a vieții. A mărturisi pe Cel ce este reprezintă un risc extrem, pentru că cel mai adesea vedem cum sigur dar repetat, tenebrele asaltează bunătatea sufletelor noastre, încercând să smulgă bucuria iubirii din pocalul inimii și să ne tragă pe tărâmul superficialității și în mocirla relativului. Adesea, este incredibil cât de multă energie întunecată consumă unii pentru a acoperi strălucirea luminii unor fapte puse în slujba aproapelui și numai din dorința superficială de a lăsa mândria să frângă tăria mărturiei înt...

Clipă de clipă, zi după zi, alergăm întru ceea ce fiecare credem a fi zidirea vieții noastre. Unii, mai către cele materiale, alții mai către cele spirituale, astfel încât o alergare-i viața noastră toată. În această teribilă mișcare trebuie să avem mereu clar în minte că unde este comoara noastră, acolo va fi și inima noastră. Iar, inima noastră trebuie să fie acolo unde trebuie, măsură a înțelegerii lui Dumnezeu și sită a frumuseții, binelui și iubirii. Timpul este marele ogor pe care Domnul ni l-a dat să-l însămânțăm cu cele de preț ale sufletelor noastre, pentru că timpul este templu al prezenței lui Dumnezeu! De altfel, sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică tocmai acest mesaj ni-l oferă: să facem din timpul vieții noastre, timpul lucrării lui Dumnezeu, să-I oferim Lui, timpul nostru, pentru că numai astfel el nu se pierde, ci mereu se câștigă. Nu întâmplător tema Evangheliei de astăzi se referă la un bogat căruia i-a rodit pământul, tocmai pentru a ne arăta ca unica bog...

  Binecuvântare și dar al lui Dumnezeu, timpul este distanța dintre iubirea Lui și răspunsul nostru, ce ține de specificitatea umanității noastre. Există timpul care curge în mod profan, și timpul sacru, care ne deschide spre realitatea esențială a vieții noastre. Perioada în care ne aflăm acum, a Postului Nașterii Domnului, este una de intensă și profundă pregătire pentru întâmpinarea acestei mari sărbători a întregii lumi creștine. De fapt, rolul postului este acela de a ne elibera de orice grijă, greutate și necesitate materială, și a da întâietate celor spirituale. Lăsam acum să strălucească în noi bucuria duhovnicească a căutării și aprofundării prezenței lui Dumnezeu în viața noastră. Asemenea magilor de la Răsărit, regi sau înțelepți ai Orientului, călăuziți de providențiala stea, și noi pornim sau repornim în căutarea sensului profund al existenței noastre, mai cu seamă în perioada acestui post. Mergem pe cale, căutăm, admirăm, așteptăm, intuim urma prezenței dumnezeiești,...

Nimic din ceea ce se întâmplă în lume nu este întâmplător, nimic din ceea ce se petrece nu este fără rost! Simetria, coincidențele, întâmplările și desfășurarea istoriei în general, sunt numai modalități ce încă o dată mărturisesc puternica lucrare a Creatorului în lume. Astfel, a rânduit Bunul Dumnezeu ca înaintea Zilei Naționale a României să ne bucurăm de sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel dintâi chemat, ocrotitorul României și cel care a vestit strămoșilor noștri Evanghelia lui Hristos, aducând Creștinismul pe teritoriul țării noastre. Iar, acest lucru este mărturisit de numeroase izvoare, de la Sf. Ipolit, Eusebiu de Cezareea și Origen, până la Sinaxarul constantinopolitan, ori la Sf. Epifanie sau la Nichifor Calist. Chiar Papa Ioan Paul al II- lea a mărturisit acest lucru, cu multă evlavie! Alături de ceilalți apostoli, de fratele său Petru, pe care l-a adus la Hristos, Sfântul Apostol Andrei este unul din cei ce au clădit „Catedrala Europa", au pus bazele Europei cre...