Ionut Ghibanu

Speranța în Dumnezeu , Cel ce este Domnul și Stăpânul istoriei, este cea care trebuie să ne lumineze sufletele în aceste zile, și să ne dea încredere în infinita putere a Sa. COVID-19 ne-a făcut să trecem prin încercări, provocări, limitări materiale și ale libertății , poate tocmai pentru a redescoperi importanța sufletelor noastre, rostul celor spirituale și nevoia de cele ce nu se văd, dar le credem. Să avem speranță , fiindcă întotdeauna ultimul cuvânt în viețile și în încercările noastre îl are numai și numai Dumnezeu! El este mai mare decât tot ceea ce ne poate speria, mai mare decât neputințele noastre și la El totul este posibil! Să avem speranță și să împărtășim speranță celor de lângă noi! Să fim lumină în întuneric și călăuzire în furtună, căci doar suntem fiii Celui ce stăpânește peste toate! Să încercăm să fim mai buni , solidari, mai preocupați de sufletele noastre, de rugăciune, de lectură sfântă și de ceea ce este cu adevărat important în viețile noastre! Să iubim și s

Pentru că există posibilitatea ca mulți pacienți să ascundă sau să nege în mod deliberat infectarea cu noul coronavirus, Covid-19, pentru a nu fi izolați sau stigmatizați, ori pentru a nu fi duși în centre de carantinare sau spitale prea îndepărtate de domiciliile lor, fac un necesar apel la responsabilitate și corectitudine! Gândiți-vă, vă rog, că puneți în pericol  personalul medical, apropiații, cunoscuții și pe toți cei cei cu care intrați în contact, devenind, din  punct de vedere moral și legal, cauzatori de boală, ori chiar de moarte pentru ei. Mă adresez, mai cu seamă, celor veniți din afara țării și celor care ați intrat în contact cu ei , cu rugămintea expresă de a conștientiza necesitatea izolării, pentru ca acest virus să nu mai facă victime. Gândiți-vă că, dacă nu întrerupem mai repede lanțul contagiunii, suferă cât mai mulți, iar din punct de vedere economic, prin prelungirea crizei, prin oamenii și materialele implicate, ca și prin multe alte neplăceri create de necesara

Fundament al vieții noastre, credința este singura care ne oferă sens, speranță și puterea de a merge mai departe. Vedem aceasta, mai cu seamă acum, când experimentăm unele limite ale civilizației noastre, când observăm că, în pofida tehnicii și a cunoștințelor noastre, totuși, suntem atât de fragili. În fragmentul din Evanghelia ce se citește în duminica aceasta în bisericile noastre, ne bucurăm de vindecarea fiului lunatic. Adică de tămăduirea minunată realizată de Domnul pentru un tată ce și-a adus înaintea lui fiul, aflat în greaua sclavie a unei posesii demonice. Sigur, numeroase vindecări și eliberări din robia celui rău a făcut Domnul, dar aceasta ne arată iubirea extraordinară a unui tată pentru fiul lui! Acesta a venit la Domnul cu acea credință fermă că va primi ceea ce cere, cu conștiința propriei neputințe, dar și cu o imensă speranță. Era convins că numai Fiul lui Dumnezeu îl putea ajuta, de aceea și mărturisirea credinței sale este magnifică: cred, Doamne! A

Astăzi, cu deosebită îngrijorare, am constatat că, în Târgoviște, spiritul Ordonanțelor militare în ceea ce privește circulația în spațiul public, nu pare a fi deloc respectat .  Se circulă încă foarte mult, haotic și fără nicio rațiune! Cu inconștiență, mulți dintre concetățenii noștri folosesc tot tipul de pretexte și tertipuri pentru a încălca regula de a sta în casă. Acest lucru va duce la agravarea situației , atât din punct de vedere medical, ducând la pierderea multor vieți, dar și din punct de vedere economic, căci se consumă inutil resurse și se amână intrarea în normalitate. Fac un apel urgent către autorități, către toți cei ce sunt în situația de a fi formatori de opinie și dețin autoritatea necesară și către toți oamenii noștri politici din plan local,  vă rog, pentru binele nostru, al tuturor, pentru a limita efectele pandemiei și a înfrânge această teribilă provocare a zilelor noastre, faceți tot ceea ce este posibil pentru a impune modificarea Ordonanței militare numă

Sărbătoarea de astăzi, a Bunei Vestiri, se referă la vestea pe care Arhanghelul Gavriil a adus-o tinerei fecioare Maria din Nazaret și anume că ea a fost aleasă să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu. Altfel spus, Mesia, Răscumpărătorul sau Mântuitorul lumii care a fost promis de Dumnezeu strămoșilor noștri Adam și Eva, Cel așteptat de milenii, pentru a elibera omul din robia întunericului, a păcatului, a răului și a morții, iată a fost vestit că se va naște! Dar, oare ce înseamnă această veste bună pentru noi, cei de astăzi? Cei ce suntem terorizați de multe spaime și frică, pe care iată, noul coronavirus ne sperie, înfruntăm multe restricții și câte și mai câte se adaugă acestora? În primul rând, această sărbătoare trebuie să ne ofere o îmbelșugată speranță, deoarece mesajul ei central este acesta: Dumnezeu nu ne părăsește niciodată, absolut niciodată! El este cu noi, împreună cu noi, ne ajută, ne însoțește și ne sprijină! În al doilea rând, trecem zilele acestea pri

Trecem printr-o situație inedită, însă nu este unică în istorie . Epidemii au mai închis biserici și în trecut. Într-un studiu dedicat vieții și activității Mitropolitului Grigorie IV (Dascălul) al Ungrovlahiei (1765-1834), publicat în anul 1927, se precizează că  în lunile mai și iunie ale anului 1829, creștinii din București n-au avut voie să se împărtășească, din cauza ciumei care făcea ravagii. Bisericile s-au închis , totul (veșminte, cărți, icoane, chiar și corespondența) se dezinfecta,  iar la sfintele slujbe nu participa niciun creștin, ci numai preoții.  La fel ca atunci, și acum, când ne confruntăm cu pandemia COVID-19, Sfânta Liturghie nu s-a oprit! Și nu se va opri! Neîndoielnic, este extrem de greu să te adaptezi la situații cu care nu te-ai mai confruntat niciodată. Acesta este și rostul adoptării unei atitudini calme, înțeleasă nu ca stare de pasivitate, ci de manifestare fermă, cu demnitate, și mai ales deplin rațională. Iar Biserica noastră tratează problema

Așa cum am fost obișnuiți de către microminoritarii atei, mai ales în ultima vreme, Biserica Ortodoxă Română este, din timp în timp și tot mai des, ținta atacurilor de tot felul, cu cele mai hilare și mai superficiale argumente. Astăzi, unul din scriitorii și publiciștii aflați în conul de umbră al popularității, face aberanta propunere a rechiziționării de urgență a unor proprietăți ale Bisericii Ortodoxe Române și naționalizarea acestora imediat după ce trece criza. O propunere demnă de Ana Pauker! Parcă ne-am culcat aseară în anul 2020 și ne-am trezit de dimineață în 1948! Acest personaj deloc glorios în ale sale domenii de activitate, reia vechea minciună propagandistică atee și anume aceea că Biserica deține mari proprietăți, e foarte bogată și alte asemenea aberații, iar mai presus de toate că nu ajută! Acum câțiva ani, un jurnalist de duzină a făcut el o evaluare a terenurilor de sub biserici și de sub cimitire și a constatat că depășesc 3 miliarde de euro! Eu

A treia Duminică a Sfântului și Marelui Post este dedicată Sfintei Cruci, pentru a ne reaminti că, în itinerariul nostru duhovnicesc către Sfintele Paști, calea necesară de urmat este aceea a Crucii. Prin Cruce înțelegem, de regulă, atât instrumentul de tortură cu care a fost pedepsit Mântuitorul Hristos, dar care a fost transformat, prin pătimirea și moartea Sa, în cel mai sfânt altar, cât și semnul care ne aduce aminte de tot ceea ce El a făcut pentru noi. Crucea este prin excelență semnul oricărui creștin, semnul lui Hristos, simbolul mântuirii noastre. Noi, creștinii, știm că pentru a ne bucura de Învierea Domnului, trebuie să trecem prin Cruce. Dar ce înseamnă oare aceasta? În primul rând, trebuie să murim față de ceea ce ne omoară, adică față de rău și față de păcat și să înviem cu Hristos, la noua viață adusă de El. În al doilea rând , trebuie să ne transformăm mintea, să crucificăm tot ceea ce este deformat, distorsionat și fals, pentru a înțelege realitatea, realit

Oare în astfel de zile, mai este posibil să fii fericit? Astăzi este Ziua Internațională a Fericirii! Cu atâta frică și groază în jur, printre atâtea spaime și suferințe, se ridică din străfunduri această întrebare, firească și apăsătoare: dar ce e oare fericirea? Purtăm discuții lungi și interminabile de la a avea la a fi, prea complicate și nelămuritoare. Multe cuvinte frumoase ar putea fi spuse despre fericire și cu siguranță mulți cred că ea este produsă de posesie, de a avea, de lipsa de griji și câte altele pe asemenea logică! Acest timp dominat de COVID-19, copleșit de multe știri, de agitație și îngrijorare, ne arată că fericirea se leagă de lucruri simple, prea simple și aparent mărunte, dar fundamentale. Vedem că cel mai important lucru în viață este să nu te știi singur, să fie măcar cineva căreia să-i pese că exiști, să se intereseze de tine, să te iubească și să o facă întotdeauna, nu pentru ce ai, nu pentru ce ai putea aduce, nu pentru ce dai, ci doar pentru c

Cu speranță în Bunul Dumnezeu, mărturisindu-și credința și în deplin respect față de normele igienico-sanitare speciale, peste 10.000 de dâmbovițeni au participat astăzi la slujba Sfintei Liturghii, în interiorul sau în afara bisericilor parohiale sau mănăstirești din Arhiepiscopia Târgoviștei, în pofida coronavirusului. Urmând îndemnurile Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Nifon, în toate sfintele locașuri s-au luat măsuri speciale pentru a se respecta prevederile legale impuse de situația specială legată de pandemia de coronavirus, în nicio biserică nedepășindu-se numărul de 50 de credincioși și păstrându-se distanța între persoane, așa cum vedeți și în fotografia prezentată. Pe lângă îndrumările transmise de Cancelaria Sfântului Sinod, preoții au desemnat o persoană din rândul membrilor Consiliului Parohial, care a monitorizat numărul credincioșilor participanți la slujbă în interiorul sfântului locaș, astfel încât să nu se depășească numărul de 50 pe

În această a doua Duminică a Postului Mare, în bisericile noastre se citește un fragment din Evanghelia după Marcu, intitulat vindecarea slăbănogului din Capernaum . O temă actuală, mai ales astăzi, când trăim momente unice, din cauza pandemiei globale, a fricii generalizate și a manipulărilor de tot felul. O boală perfidă se răspândește cu rapiditate în întreaga lume și ne scoate din confortul, comoditatea și platitudinea cotidiană. O boală care ne aduce aminte că, indiferent de progresele tehnicii, de poziția socială și economică, de zonă și merite, reale sau aparente, ne afectează pe toți și ne readuce aminte că suntem ființe fragile: “omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori. Că duh a trecut printr-însul și nu va fi și nu-si va mai cunoaște încă locul său.” O boală care omoară, dar care și sperie îngrozitor și care trebuie să ne nască în suflete sentimentul nimicniciei noastre și al măreției lui Dumnezeu, care trebuie să ne facă solidari, să ne unească, să ne a

Privesc cu îngrijorare și sporită grijă evoluția cazurilor de îmbolnăvire cu noul coronavirus , de aceea,  îndemn credincioșii și preoții să se roage pentru vremea de boală , așa cum sunt prevederile Bisericii noastre strămoșești. Cred cu tărie că trebuie să respectăm normele igenice impuse în această situație, dar, în același timp, cred că trebuie să sporim solidaritatea cu prilejul activităților social-filantropice și misionare desfășurate în această perioadă, mai cu seamă pentru toți semenii noștri aflați în necazuri și în nevoi. Recomand credincioșilor noștri să intensifice rugăciunea , atât în cadrul cultului, în duminici și sărbători, cât și acolo unde trăiesc și își desfășoară activitatea. Înțelepciunea, prudența și echilibrul se impun mai cu seamă în aceste momente, când trebuie să nu uităm că înainte de toate suntem creștini, iar Biserica a fost prezentă mai cu intensitate în viața publică în perioade dificile , așa cum ne aducem aminte de timpurile  de criză

Recenta inițiativă a doamnei Ministru al Educației cu privire la consultarea on line,  prin intermediul unor chestionare , adresată profesorilor și părinților, referitoare la ce discipline din cele 18 materii obligatorii să se taie, câte ore să se reducă și ce materii să se introducă, pentru modificarea planurilor cadru din învățământul gimnazial este o oportunitate de mărturisire a credinței noastre și a necesității orei de Religie în școală românească. Desigur, nu vreau să  abordez aici necesitatea, acum, a unei astfel de inițiative, ci faptul ca toți cei implicați în buna educație a noilor generații trebuie să aibă în vedere necesitatea orei de Religie pentru sistemul educațional românesc. De asemenea, nu mă îndoiesc de bunele intenții ale doamnei Ministru! În pofida unor agresiuni, relativ recente, ale unei micro minorități, pe cât de insignifiante, pe atât de agresive, educația religioasă în credința strămoșilor noștri este deosebit de importantă. De ce? Pentru că

8 martie a devenit de ceva vreme un prilej de apreciere a importanței pe care femeile o au în lumea noastră, dimpreună cu vocația lor specială de slujire, cu ceea ce Creatorul le-a oferit ca daruri naturale și reprezintă specificitatea lor. Din acest motiv, vorbim despre complementaritate între vocația femeii și cea a bărbatului, de împreună completare și de nevoia de colaborare pentru împlinirea propriei vocații. În Răsăritul creștin, femeia se bucură de o apreciere specială, mai ales că, dacă ne gândim la Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului, ”cea mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”, nu există făptură creată mai importantă! Să nu uităm apoi că femeile mironosițe au fost primele vestitoare ale Învierii – fundamentul credinței noastre, fiind mărturisitoare fără frică ale acesteia. De aceea, ele sunt simbolul femeii creștine, iar în Duminica a treia după Paști le cinstim cu mare evlavie. Femeia este cea care se aseamănă cu Dumnezeu Însuși, căci

Pentru noi toți, credincioșii ortodocși, astăzi a început Sfântul și Marele Post ce ne pregătește pentru sărbătoarea centrală a credinței noastre creștine - Învierea Domnului. Ca orice început, pentru fiecare dintre noi este un timp plin de speranță și curaj de la care așteptăm să ne apropiem mai mult de Dumnezeu prin aproapele nostru, să ne înțelegem mai bine rostul pe această lume și să ne purtăm mai frumos și mai adecvat chemării noastre spirituale. Postul este o perioadă de abținere de la mâncare, atât cantitativ, cât și în ceea ce privește felul mâncării, pentru că trebuie să vedem, dincolo de foamea trupească, acea nobilă foame de Dumnezeu. Altfel spus, trebuie să transformăm foamea de mâncare în foame de rost, de sens, de Dumnezeu, de propria desăvârșire. Postul are apoi și perspectiva sa spirituală, în care aprofundăm rugăciunea, meditația și faptele bune, ajutorarea aproapelui, mai cu seamă atunci când acesta se află în situații limită. Dacă privim postul așa, cu siguranță, nu

Luna martie debutează cu ziua mărțișorului în care, de ceva vreme, se obișnuiește să se ofere mărțișoare, ca simboluri ale aprecierii, ale primăverii și mai cu seamă ale speranței. Pentru că martie reprezintă debutul primăverii calendaristice, iar femeia este considerată a reprezenta rodnicia, speranța și cea prin care vine viața, adică un simbol minunat al primăverii. De astăzi, viața începe să renască, așa cum vedem în tot felul de plante ce renasc și apar pregătindu-ne de marea sărbătoare a Învierii, ea însăși fiind simbolul vieții ce izbucnește din moarte și al vieții ce nu poate fi învinsă.  Oferind mărțișoare găsim un prilej de a aprecia toate domnișoarele și doamnele cu care, în decursul existenței, relaționăm. Prin intermediul acestui dar simbolic le reamintim de aprecierea noastră, de importanța lor și de faptul că martie este luna în care celebrăm sacralitatea vieții umane, faptul că viața este darul absolut al lui Dumnezeu și de aceea, mai ales ele, au datoria de