Ionut Ghibanu

Coloană fundamentală a existenței umane, credința este autentica lentilă prin care putem vedea realitatea așa cum este și care ne oferă posibilitatea de a trece, întotdeauna, cu demnitate prin toate valurile vieții. Credința puternică manifestă un curaj extraordinar, fiindcă este speranța bine înrădăcinată în Dumnezeu și hotărârea puternică de a merge neabătut mai departe, dincolo de orice provocare sau încercare a vieții. O credință mare manifestă un atașament impresionant față de valorile fundamentale lumii noastre, precum și dorința de a merge mai departe pe drumul vieții, călăuziți de Creator. Femeia cananeancă despre care mărturisește Evanghelistul Matei a rămas peste milenii un exemplu de credință, de încredere nezdruncinată în puterea lui Dumnezeu și de extraordinară vivacitate. În pofida tuturor adversităților și a oricărui  argument contra, ea crede, se abandonează puterii invincibile a lui Dumnezeu și primește vindecarea fiicei ei bolnave. Mă gândesc, oare dacă am avea lideri

Când I.C. Brătianu a scris celebrele sale cuvinte”luminându-vă asupra a ceea ce a fost veți putea mai ușor vedea ceea ce ar trebui să fie”, cu siguranță, nu s-a gândit la sărbătoarea Întâmpinării Domnului, dar vorbele sale au în ele ceva profetic, deoarece marele om de stat avea în vedere valorizarea trecutului, aprecierea principiilor de viață ale înaintașilor și evidențierea profundei nevoi de fundamentare a viitorului. La 40 de zile după Nașterea Sa, Domnul este adus la Templul din Ierusalim, conform prescripțiilor Legii mozaice, de către Sfânta Sa Maică. Dar, accentul sărbătorii nu pică pe aceasta, ci pe faptul că El este împlinirea Legii și a profeților, Cel Așteptat, Mântuitorul lumii, așa după cum Sfântul și Dreptul Simeon, în faimoasa lui rugăciune, va fi rostit.  Întâlnirea lui cu Iisus Hristos este de fapt întâlnirea dintre lumea veche reprezentată de Legea mozaică și cea nouă, reprezentată de El, Mântuitorul lumii. Între vechi și nou, între lumină și întuneric există o puter