Postări

Se afișează postări din octombrie, 2019

Curajul și eroismul sfințeniei

Imagine
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, la fel ca Sfântul Cuvios Dumitru cel nou din Basarabi, pe care cu multă evlavie îi cinstesc credincioșii, reprezintă două fericite exemple de sfințenie ce ne arată că, indiferent de contextul vieții noastre, de diversitatea provocărilor  pe care le înfruntăm, drumul spre sfințenie poate fi parcurs, dacă avem credință, iubire, curaj și disponibilitate spre sfințenie. Multă lume își închipuie sfințenia ca ceva de domeniul mitologicului, având impresia că sfântul este un supraom, uitând că, dacă privim cu atenție viețile sfinților, vom vedea că ceea ce-i diferențiază de ceilalți oameni este intensitatea credinței, angajamentul de a merge pe drumul sfințeniei și eroismul cu care au înfruntat provocările existenței. A fi sfânt înseamnă în primul rând a ști să iubești și să te dedici, cu tot sufletul, lui Dumnezeu și celui de lângă tine! Înseamnă a merge pe propriul drum, dar a pune urmarea Stăpânului tuturor pe primul loc! Și, nu în u

Luminarea răului cu binele – o datorie permanentă!

Imagine
A vesti cât bine ne-a făcut n ouă Domnul este o datorie de onoare, un fapt al normalității și o necesitate de viață cotidiană! Când scapi de un rău, primul gând este să spui și altuia, nu pentru a te lăuda, ci pentru  a te elibera și pentru a-i arăta că este posibil. Este vorba despre o mărturie! Câți oare nu scapă de un necaz și povestesc cum Domnul a lucrat miraculos în viața lor? Cu atât mai mult, atunci când norii negrii ai răului îți umbresc viața, a cere ajutorul lui Dumnezeu este cel dintâi gând. Dar, problema răului este că deși Dumnezeu nu-l dorește, el a apărut din exercițiul libertății ființelor create, iar El, Stăpânul istoriei mari, știe întotdeauna să scoată binele, să facă să triumfe lumina și să învingă întunericul! Mulți dintre semenii noștri sunt prinși în mrejele întunericului, fac rău crezând că slujesc binele, se comportă urmărindu-și numai propriul interes și uită de bine. Dar, Binele nu uită de ei niciodată și aceasta este speranța că oricât de păcăto

Un an de la Referendumul pentru familie!

Imagine
Sine ira et studio! A trecut un an de la Referendumul pentru familie! Un timp care a validat veridicitatea strădaniei noastre, care a arătat că bătălia pentru normalitate, adevăr, frumos și firesc este o necesitate morală, existențială și umană! Vântul istoriei a spulberat minciuna, manipularea și dezinformarea acelora care spuneau că Referendumul urmărește scăparea de pușcărie a unui lider politic al momentului. Sper că își dau seama astăzi, toți încrâncenații de atunci, că nu pentru politicianul respectiv a fost inițiat Referendumul. Politicianul e în pușcărie, iar Referendumul nu a trecut! Au rămas cu obrazul pătat de o neștearsă rușine toți aceia care se cred sau se vor, ori au fost lideri de opinie și care au acționat interesat (chiar și pe o excursie la Viena) contra bunului simț și al națiunii noastre! Rușinea le va fi eticheta ce o vor purta în istoria moralității noastre! Cu regret îmi aduc aminte de dialogul cu unii lideri politici locali care, în cele 2 zile ale Ref

Tinerețea – un timp al Învierii!

Imagine
Timp al speranței, al curajului și al căutărilor, tinerețea reprezintă o etapă de viață dominată de frumusețea așteptărilor, de neliniștea sedimentării certitudinilor și de fervoarea  asumării unui țel. Tinerii reprezintă într-adevăr speranța de mai bine a umanității dintotdeauna, ei fiind cei spre care se îndreaptă speranțele generațiilor înțelepte și care deja au dat sau dau totul pentru zidirea civilizației noastre! Într-un fel, drumul tinerilor către maturitatea existenței are în el ceva din exodul evreilor călăuziți de Moise prin deșert, spre pământul făgăduinței, ori din entuziasmul ucenicilor Sf. Ioan Botezătorul care L-au găsit pe Iisus Mântuitorul! Dar, tinerețea este și un timp al încercărilor, al străbaterii unor încercări labirintice, al tentațiilor și al dorinței unora de a–și descărca oroarea ideologică și mortalitatea unor crezuri false în sufletele tinere încă reflectând, în mod curat, frumusețea dumnezeiască. Astfel, din nefericire, vedem și unii tineri captiv

Educația - fundament al civilizației noastre!

Imagine
Ziua Internațională a Educației și a Profesorului reprezintă o ocazie de a ne reaminti importanța lor crucială pentru civilizația noastră. Educația este comoara de mare preț pe care o primim de la înaintași și pe care, după ce o îmbogățim cu experiența și cunoașterea noastră, o dăruim mai departe urmașilor. Ea se constituie din întreg patrimoniul de cunoștințe bune și frumoase, de tot ceea ce a creat, descoperit și frământat mintea umană, de-a lungul timpului, precum și din sistemul nostru de transmitere a acestor cunoștințe.  Educația poartă în ea sistemul de valori și credința care îndrumat pașii celor de dinaintea noastră și reprezintă garanția unui viitor credibil, măreț și prosper! Prin intermediul educației, în primul rând trebuie să creăm caractere, să formăm oameni curajoși, onești, hotărâți și bine ancorați în valorile naționale și religioase, fără de care orice demers, oricât de nobil ar părea, este sortit eșecului. A promova educația, a susține sistemul de învățământ

Nevoia de dezvoltare, înnoire și schimbare!

Imagine
În aceste zile, când mai toți fac calcule, se repoziționează, cântăresc, așteaptă sau se încrâncenează, dincolo de jocurile de moment, reafirm, cu tărie, nevoia urgentă de dezvoltare a județului nostru. Ne situăm între spații de mare și rapidă dezvoltare și, de aceea, a stagna sau chiar a regresa este o crimă pentru noi, pentru urmașii noștri și pentru gloria acestor locuri. Dincolo de orice ambiție, dorința de revanșă, calcule mârșave sau înțepenire în status quo-ul actual, cu toții trebuie să vedem că dezvoltarea economică a județului nostru este cerința acestor vremuri , este datoria pe care o avem de îndeplinit și misiunea la care  suntem chemați. Multe, probabil, or fi bune și folositoare, mai cu seamă pentru unii, dar stabilitatea economică și prosperitatea nu le putem avea fără proiecte ambițioase ce presupun coalizare, cooperare și solidarizare. Din acest motiv, nevoia de înnoire acolo unde vechiul, stagnarea și retrogradul s-au înstăpânit este necesară, este o condiție

INVIDIA POATE SĂ OMOARE!

Imagine
Nu degeaba invidia este un păcat capital, distrugător și întunecat de mortal, căci, de la Lucifer, Cain, și până la frații lui Iosif, ori la regele Saul, pe toți cei care i-a găsit că o plac, i-a devorat! A ști să-ți stăpânești pornirea spre invidie sau a o vindeca ține de calitatea sufletului fiecăruia, astfel că, cel dominat de invidie, indiferent de virtutea sau păcatul ce-l stăpânește, devine robul căderii sigure și rușinoase într-una din cele mai superficiale tentații ale omului. Rod al unei egolatrii în metastază, invidia este, de regulă, păcatul celui ce se supra apreciază în mod superficial și fals! Deăunăzi, cineva se minuna că sunt unii care încearcă să cucerească vârfuri de diferite coloraturi și că acesta ar fi cel mai mare pericol al acestor vremuri, aici, la noi, în urbea noastră istorică și promițătoare! În aparență, ai zice că e o apreciere fină, de om atoate cunoscător, care ar fi trecut prin comisia pentru controlul serviciului pentru cunoașterea altora! Iar, c

POLITICIANUL DE LA CATEDRĂ ȘI POPII!

Imagine
Sunt contrariat și uimit cu câtă lejeritate se folosesc unii de Biserică în interes absolut personal și cum se bat cu pumnii în piept că au făcut enorm pentru ea și de cât sunt ei de buni români și credincioși. De curând, un politician ne-a arătat ceea ce gândește cu adevărat . La deschiderea cursurilor universitare de la Facultatea de Drept și Științe Administrative a Universității Valahia din urbea noastră, politicianul  cadru didactic dădea un exemplu plastic în care termenul de comparație erau...popii, da, ați citit bine, popii! Și eu care credeam că este aliquid novi sau că are animus iocandi ! Așa s-a exprimat el, bona fide, în credința lui și spre binele lui, el, mare închinător și pelerin pe la hramuri, sfinte moaște și sărbători, protector al Bisericii, ajutător al celor pe care astăzi i-a numit popi durante officio etc. Probabil, pentru unii, Biserica și popii sunt buni numai pentru imagine , asocierea cu ei dă bine la public, îi face în aparență credincioși, credi