Ionut Ghibanu

Trecerea în veșnicie, acum 130 de ani, a poetului nepereche este pentru toți cei care simt românește un moment de aducere aminte a celui care a surprins ca nimeni altul frumusețea sufletului românesc, sensibilitatea și credință neamului nostru. Eminescu este o stare înainte de toate, este starea de român absolut! Cu evlavie, în această zi  de pomenire a celor adormiți ne aducem aminte de el, sumă lirică de voievozi, cel ce a transpus prin vers cele mai profunde trăiri ale românilor, cu măiestrie și de neegalat sensibilitate. Orice român vibrează din adâncul sufletului la versurile eminesciene, se regăsește în ele de parcă, de ar fi putut, le-ar fi scurs! Bucuria, tristețea, iubirea, dorul, frumusețea, neputința și speranța, ca nimeni altul le-a exprimat pentru noi Eminescu, Domnul cel de pasăre măiastră, Domnul cel de nemurirea noastră! Măcar azi o poezie scrisă de el, neuitat și binecuvântat suflet românesc în veci, să citim, fie ea și o rugăciune! Crăiasă alegându-te Îngenunche

Adesea, cursul vieții noastre ne ia pe nepregătite și ajungem la paradoxala concluzie: să iubim ceea ce am urât și să urâm ceea ce am iubit! Pare ilogic, dar nu este așa! Când iubim o persoană, o idee, o ideologie, chiar un parcurs politic, cuprinși de admirație și de încântare, acceptăm toate ce ne vin de la ceea, cel sau cea pe care o /îl iubim, chiar dacă poate nu am fi în totalitate de acord, în condiții normale. Dar,  iubirea are rațiunile ei, rațiuni diferite de principiile rațiunii, pe care rațiunea însăși nu le poate înțelege. Fără să fac vreo asemănare cu vreun caz anume, fără să intrăm în amănuntele istoriei vreunui cunoscut, mă gândesc la cei îndrăgostiți, cum se zice până peste cap , de câte un partid politic, pornind de la premiza că este vorba despre dragoste și nu altceva! Istoria, această veritabilă magistra vitae , ne descoperă uneori și alte fețe ale unor chipuri larg cunoscute. Tensiuni acumulate ori altceva de la alții luate fac să dispară peste noapte vraja