Tăcerea prezenței - adâncul care cheamă! Vremea acelora care s-au dus la casa Tatălui ceresc!
La masa tăcerii adesea stând, admirând coloana infinitului vieții din timp în timp prin poarta inimii noastre simțim cu mare nostalgie sărutul clipelor acelora a căror prezență astăzi ne lipsește. Un dor teribil izbucnește dintru adâncul sufletului, iar acea prezență lipsă ne reamintește de oameni, de locuri, de evenimente… De câteva ori pe an este timpul lor! Vremea acelora care s-au dus la casa Tatălui ceresc, lăsând un gol teribil în sufletele noastre. Amintiri și multe doruri, chipuri ce năvălesc spre locul inimii ce constituie una din cele mai de preț comori ale noastre – trecutul cu ei, acele clipe paradisiace ce întrețin acum, consumându-se întru neuitare, dorința noastră de comuniune. Bucurie și momente de încercare, tandrețea unei mângâieri, blândețea unui îndemn, tăcerea unei mustrări, ori căldura unor inimi ce au bătut aproape de noi…, toate ne îndeamnă la a ne opri un pic de tumultul vieții, la a face pace cu cele grabnice ale clipei și a ne odihni puțin, căutând cu puterea