Ionut Ghibanu

În Ierusalimul de acum două milenii a intrat Domnul Vieții în aclamațiile celor ce auziseră de minunile și de faima Sa. Îl lăudau pe Cel care-i impresionase cu faptele Sale, primindu-L ca pe un monarh antic, ca pe un biruitor, în toată gloria. Peste însă mai puțin de o săptămână, aceeași mulțime va cere eliberarea tâlharului Baraba! Binele se uită ușor și repede! Iar, ceea ce pare facil și imediat este la îndemână! Aceiași oameni, brusc și-au schimbat alegerea! E un avertisment peste milenii că gloria adusă de oameni trece "ca floarea câmpului" , nu rezistă fără jertfă și încă jertă pe Cruce! Orice om politic sau persoană publică ar trebui să știe ca totul e trecător, inclusiv ceea ce odată părea de neschimbat și plin de slavă. Rămâne numai binele făcut și, încă, cu mare jertfelnicie. De fapt, statornicia o dă întotdeauna profunzimea jertfei. Gata de a-L primi pe El trebuie să fim, făcând un Ierusalim al așteptării din zilele vieții noastre! Și mai ales să luăm aminte la cum

Căutători la marginile infinitului, pescari de sens și vânători de rost, cu toții venim la viață din marea iubire a Tatălui ceresc și peregrinăm pe multe căi pentru a-L întâlni, scormonindu-I prezența în oameni, în încercări, în istorii și întâmplări, prin tot ceea ce existența ne pune înainte. Ce este oare viața omului și în ce oare am putea-o rezuma Existență? Putere? Foame de sens? Înțelepciune? Sau iubire? Și câte multe altele! Toate adevărate dar niciodată singure, căci nu întâmplător psalmistul a spus demult "omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori. Că vânt a trecut peste el și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său". Fragilă și meteorică și totuși atât de dorită, de disputată și de agitată...! Pentru că, trebuie să recunoaștem, în pofida tuturor încercărilor viața este frumoasă, este darul lui Dumnezeu și reflectă magnific profunzimea Lui. Între multele povești ale vieții, între istorii și întâmplări, iubirea este singura care oferă

Scurtă sau lungă, grea sau ușoară, viața noastră este cel mai frumos dar posibil pe care Dumnezeu ni l-a dat. Este unica posibilitate prin care trăim existența și ne bucurăm că suntem, iar chemarea la viață este semnul bunăvoinței speciale a lui Dumnezeu. Din acest motiv, orice ființă umană are o valoare incalculabilă, căci dacă am compara-o cu ceva ar trebui să punem fărâma aceea cerească ce nu are preț. Istoria vieții noastre cuprinde veniri și plecări, reîntoarceri, urcări și coborâri, adică treceri. Iar motivul scării este cheia prin care putem să înțelegem cât mai bine complexitatea vieții noastre. Suntem destinați urcușului, deși de multe ori cădem. Suntem făcuți pentru cer, deși ne alipim prea mult de pământ. Suntem ființe de lumină, dar ne ascundem în pofte, păcate, patimi sau vicii. Suntem destinați să fim scară unii pentru alții, deși uneori devenim ziduri sau închisori, capcane sau piatră de poticnire. Suntem destinați urcușului neîncetat, părăsirii a orice ne reține sau ne