Să intrăm în timpul vocației noastre!

Clipă de clipă, zi după zi, alergăm întru ceea ce fiecare credem a fi zidirea vieții noastre. Unii, mai către cele materiale, alții mai către cele spirituale, astfel încât o alergare-i viața noastră toată.

În această teribilă mișcare trebuie să avem mereu clar în minte că unde este comoara noastră, acolo va fi și inima noastră. Iar, inima noastră trebuie să fie acolo unde trebuie, măsură a înțelegerii lui Dumnezeu și sită a frumuseții, binelui și iubirii.

Timpul este marele ogor pe care Domnul ni l-a dat să-l însămânțăm cu cele de preț ale sufletelor noastre, pentru că timpul este templu al prezenței lui Dumnezeu!

De altfel, sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică tocmai acest mesaj ni-l oferă: să facem din timpul vieții noastre, timpul lucrării lui Dumnezeu, să-I oferim Lui, timpul nostru, pentru că numai astfel el nu se pierde, ci mereu se câștigă.

Nu întâmplător tema Evangheliei de astăzi se referă la un bogat căruia i-a rodit pământul, tocmai pentru a ne arăta ca unica bogăție a vieții noastre este Dumnezeu și facerea voii Lui, iar timpul, spațiul și contemporaneitatea noastră sunt darurile Lui pentru noi, ca să ne ajute să-L găsim și să ne bucurăm de El.

Apoi, vocația noastră este aceea de a face ca binele și frumosul să transpară prin noi, în comunitatea noastră locală și în lumea noastră. Avem datoria de a face, prin lucrarea noastră, contemporaneitatea un câmp de misiune, un spațiu al bucuriei împărtășite.

De altfel, acesta este și motivul pentru care oamenii timpului nostru, sătui de falsitate, răutate și interese de tot felul, doresc profunzime, adevăr și bunătate. Chiar și cei necredincioși tânjesc adesea, fără să o recunoască, la bine, frumos, la dreptate și comuniune.

În timpul lui Dumnezeu căutând să intrăm, în timpul real și autentic ne vom regăsi.

Cu mijlocirea Maicii Domnului și a tuturor sfinților, spre bogăția cea de nestricat!