Chemare și chemări... Unii "pescari", alții propagandiști!

A fi chemat  reprezintă de regulă, în primul rând, un act de încredere și un mare privilegiu, fiindcă te cheamă numai cel ce are încredere în tine, spre a împlini în mod cert ceva ce poți face. Există chemări  ferme, ori seducătoare, repetate sau unice, iar de-a lungul timpului, fiecare dintre noi suntem chemați spre a ne împlini destinul sau altfel spus spre a deveni ceea ce trebuie să fim.

Acum aproape două milenii în urmă, pe malul Mării Galileii, doi frați, pescari, Petru și Andrei au fost chemați de Cel ce pe toți cheamă la împlinire, spre a deveni pescari de oameni. Și știm că au fost chemați să devină apostoli ai lui Hristos în lume, cei ce au dus cuvântul Evangheliei alături de ceilalți apostoli până la marginile lumii cunoscute atunci, iar Sf. Ap. Andrei a ajuns chiar până la noi. Dar care a fost până la urmă chemarea lor? Domnul i-a chemat spre cele ce sigur și singure contează, spre împlinirea sensului vieții lor, spre a trăi cu Dumnezeu și oamenii în comuniune de credință și a răspândi aceasta prin mărturia vieții și a cuvântului.

A fi apostol al lui Hristos nu are nimic de a face cu un propagandist, cu un politruc sau cu un ideolog, ori cu un vânzător de produse. Nu, ci înseamnă a trăi viața ta cu Dumnezeu și a da în mod natural mărturie despre aceasta, celorlalți, prin cuvânt și faptă. A mărturisi prezența lui Dumnezeu în viața ta se face cu delicatețe și bucurie, cu smerenie și cu bunătate, cu acea putere seducătoare de convingere sufletească și mai ales cu foarte multă hotărâre.

Când ești ales să mărturisești lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a făcut cu tine și cu ceilalți, o faci în mod natural, firesc și hotărât, căci știi că ceea ce mărturisești Îl aduce pe Dumnezeu și în viața altora. De aceea, ești atent cum Îl mărturisești pe Domnul, căci pentru mulți prezența ta în viața lor poate fi singura întâlnire cu Hristos, pe care o pot rata sau o pot realiza, numai prin mărturia ta.

Dar, istoria ne aduce înaintea urechilor nu doar chemarea Domnului ci fel și fel de chemări, unele mai seducătoare ca altele și mai nefolositoare. Unele sunt reale, altele sunt fabulații ale propriei minți sau ale altora, bolnave. Căci, oare cum putem denumi chemarea pe care unii cred că o au de a schimba din temelii lumea și de a distruge tot ceea ce civilizația creștină a creat? Sau vor reîntoarcerea la întunericul păgânismului, ori reiau vise de mult evaporate sub razele Răsăritului Celui de Sus, care credeau că făuresc oameni noi și visul de aur al omenirii, iar astăzi știm că tot ceea ce ține de ideologia marxistă înseamnă moarte, sărăcie, violență și nefericire! Și totuși, mai sunt câte unii care cred că sunt chemați să devină astăzi propagandiștii lui Marx, deși istoria i-a dat șah mat de fiecare dată. Alții cred că au fost chemați să propovăduiască noul, tehnica ultimă și noutatea însăși, cu eliminarea rădăcinilor și a identității noastre, pentru că așa cred ei că e modern, dar uită că omul fără rădăcini e spulberat de orice mică furtună a istoriei!

Desigur, sunt chemări și chemări, unele autentice, altele iluzorii, unele bune, altele rele, unele necesare, altele inutile. Singura chemare bună, frumoasă, dreaptă, necesară și folositoare este cea pe care Dumnezeu ne-o adresează, iar vocea Lui nu încetează să ne caute și să ne invite. Este cea mai nobilă și mai înălțătoare, ce trebuie să aibă absolută prioritate față de orice.

Vocea Lui și astăzi, ca și în vremea apostolilor, sau a lui Avraam, Isaac și Iacov este aceeași care cheamă la esență și la plinătate. Pe aceasta trebuie să o urmăm, pentru a ne afla sensul vieții și a-i ajuta și pe alții să îl descopere, pentru a nu lăsa ca istoria și viețile noastre să alunece în derizoriu și pentru a ne trăi existența cu pasiune și cu intensitate.

Dumnezeului istoriei lumii și istoriei noastre trebuie să-I răspundem și la rândul nostru să fim voci care invită la întâlnirea cu El. Chemați la libertate, chemați la frumusețe, chemați la adevăr, chemați de Dumnezeu. Între chemarea Lui și răspunsul nostru se scrie istoria, ai cărei protagoniști trebuie să fim!

Pescari de sens și de înțelesuri, de bucurie și de comuniune, să fim pentru a fi!