Demonii și binele public!

Demonii și binele public!

Constat adesea că există parcă o regulă nescrisă și întâlnită pretutindeni, aceea că bine faci, rău găsești! Sună paradoxal nu? Dar așa este!
Vindecarea demonizatului din ținutul gherghesenilor despre care aflăm astăzi în Sfânta Evanghelie ne arată o realitate des întâlnită. Mântuitorul a eliberat numeroși demoni dintr-un om chinuit de mulți ani de ei și le-a permis să intre într-o turmă de porci. Locuitorii acelor locuri, în loc să se bucure că un frate de-al lor a fost bolnav și s-a vindecat, dimpotrivă, au început să-și facă multe calcule și au fost extrem de deranjați că demonii au intrat în turmele lor de porci, iar acestea, nesuportându-i pe demoni, s-au aruncat de pe țărm în apă. Totul s-a redus la un calcul strict material. Vi se pare cunoscută realitatea? Cu siguranță!
În viața de zi cu zi adesea vedem oameni pe care i-am ajutat, ori pe care-i ajutăm, ce ar putea avea măcar bunul simț al recunoștinței formale. Nu poți lovi mâna care te-a ajutat, nu poți fi nepăsător față de binefăcătorul tău și este absolut firesc să te bucuri de vindecarea, mai binele sau normalitatea vieții pentru cel de lângă tine.
De asemenea, nu trebuie aruncată vina pentru greșelile noastre pe diavol, căci înțelepciunea Părinților Deșertului ne arată că adesea omul e mai viclean decât diavolul și-l întrece în ipocrizie!
Principiul autentic ar trebui să fie acesta: la bine răspunde cu bine, la rău răspunde cu bine, întotdeauna răspunde cu bine, ca fiu al Tatălui din cer! Sigur, nu aș miza numai pe aceasta în locul unora, căci uneori îți vine să dai cu dobândă maximă tot ceea ce ai primit nedorit. Errare humanum est...!
Lupta cu răul este cât se poate de acerbă, vie și cu implicații fantastice. Cea mai periculoasă pentru viața spirituală este ipocrizia, a te crede altceva decât ești, a acționa fals și cu certitudinea că știi că înșeli și mai ales că vrei să obții ceva pe baza unui fals. Nu credeți? Uitați-vă în jur!
Vedem toată liota de "oameni de bine" ce promit că fac din județul noastru al doilea Paris sau a doua Londra, dar care știu bine că nu vor face nimic de unii singuri! Au mai încercat și alții!
Prezentul este cea mai aprigă lecție a vieții!
Să o învățăm și măcar să nu le mai permitem să se ascundă sub iluzia binelui!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

PETRECE-ȚI TIMPUL CU OAMENI CARE TE OBLIGĂ SĂ EVOLUEZI!

Timpul este darul de mare preț pe care, în această viață, Creatorul ni l-a oferit și constă în perioada mai întinsă sau mai scurtă pe care o petrecem pe pământ, pentru a învăța și a dărui iubirea, lumina și frumusețea Sa! Este adevărat, nu toți își știu rostul și cunosc valoarea darului!Asemenea unor orbi, risipesc pietrele prețioase constituite din fiecare clipă a vieții noastre, pe drumul ce duce spre veșnicie, aiurea, fără sens și fără a ști chiar! Pe acest fabulos, mirific și extraordinar drum, ne însoțesc oameni, mai buni sau mai răi. Cu siguranță, dacă suntem încercați într-ale vieții nu putem spune niciodată că nu învățăm ceva de la oricine! Dar, există totuși o problemă: oare nu ar trebui să ne petrecem timpul mai degrabă cu acei oameni care ne ajută pe calea înțelegerii? Nu cumva ne risipim între pietre de moară și printre morminte vii? Uneori, viața este prea scurtă să ți-o risipești cu oameni care nu te ajută să evoluezi, să-ți aprofundezi scopul vieții! Pentru că sunt o
Citiți mai multe

ÎNAINTE SĂ PORNEȘTI PE CALEA RĂZBUNĂRII, SAPĂ DOUA MORMINTE!

Imagine
Plină de înțelepciune, această butadă a lui Confucius, este o paradigmă mentală și existențială pentru unii din semenii noștri, al cărei rezultat îl putem vedea cu ușurință în contextul, subtextul și diferitele pretexte ale vieții social-politice contemporane, dominate de DORINȚA DE RĂZBUNARE ȘI REVANȘĂ, de parcă lentilele lui Monte Cristo ar fi singurele prin care putem vedea lumea! Răzbunarea descoperă celui ce se lasă prins în teribila-i captivitate, suferința de a nu putea ieși din cercul propriilor dorințe de mărire, de a nu accepta dinamismul și surprinzătoarele momente ale vieții, de a crede că inepuizabilul vieții poate fi înghețat în mărirea unei clipe trecute! Apoi, nu face decât să crească acea neagră escaladare a răului, care duce la distrugerea, atât a celui ce urăște, cât și a celui ce este urât. Tu, dacă te crezi bun și nedreptățit, urându-l pe celălalt, cel rău și nedrept, nu faci atunci decât să devii ca cel pe care-l urăști, deci, ca cel pe care vrei să-l distrugi!
Citiți mai multe

INIMA, RAȚIUNEA ȘI RAȚIUNEA INIMII!

Imagine
"Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște." De multe ori am fost puși în situația de a constata adevărul acestui adevăr, rostit de Blaise Pascal cu ceva vreme în urmă și care nu face decât să ne reamintească, în caz că uităm, că noi oamenii suntem ființe complexe și nimic din ceea ce pare a fi logic și rațional, nu este așa. Mai degrabă suntem ființe metaraționale, sau raționale contra oricărei rațiuni, căci numai prin intermediul paradoxului putem explica cel mai bine ceea ce nu suntem. INIMA ARE RAȚIUNI NUMAI DE EA ȘTIUTE, CARE ADESEA SUNT ÎN CONTRADICȚIE CU RAȚIUNEA, sau cu ceea ce pare a fi rațional sau rațiunea. Pentru delicatețea, complexitatea și profunzimea orientalului, INIMA ESTE SEDIUL SUFLETULUI, al părții afective și de aceea constatăm cu toții, adesea, că oricât de logice ar fi anumite alegeri și oricâte calcule raționale am face, optăm către ceea ce pare a nu avea nicio legătură cu aceasta. INIMA ESTE CEA CARE NE INFLUENȚEAZĂ DECISIV ALEGERILE, pe
Citiți mai multe