Istoria este a învingătorilor! Oare? Care sunt aceia?

Recenta decizie a autocratului președinte al Turciei de a transforma  Catedrala Sfânta Sofia din Istanbul ( Constantinopol) în moschee a creat un val de indignare în întreaga lume creștină. De ce? Pentru că este unul din simbolurile Creștinismului, o imensă și frumoasă catedrală ridicată de Împăratul Justinian în a doua jumătate a primului mileniu creștin în Constantinopol, capitala de atunci a Imperiului Roman de Răsărit.

După căderea Constantinopolului, în anul 1453, ea a fost transformată în moschee de către sultanul Mahomed al II –lea. Și așa a rămas până ce Mustafa Kemal Ataturk, legendarul prim președinte al Republicii Turcia, a transformat-o în muzeu, în anul 1935. Întreaga politică a lui Ataturk a fost aceea de occidentalizare a Turciei și de eliminare a radicalismului islamic din peisajul public. Ceea ce a reușit pentru multă vreme, până când actualul președinte al Turciei, Recep Erdogan, a trecut la o islamizare rapidă și forțată a țării. Acest fapt este evident mai ales că tot mai mult, dintr-o țară cu mari aspirații europene, Turcia se transformă într-un regim asemănător regimurilor islamice de tipul celor din Golful Persic. O pierdere imensă, dacă ne gândim numai că la Istanbul aveai aproape aceeași atmosferă cosmopolită ca la Londra!

Radicalizarea islamică din ultimele decenii vine în tandem cu o secularizare masivă a vechilor spații creștine, în special în Europa. Din păcate, cu o ignoranță și o superficialitate caraghioasă, mulți creștini renunță la credința lor sau o alungă în  spațiul exclusiv al tradițiilor și al istoriei, cuceriți fără mari lupte de un agresiv dar slab materialism, ce le dă impresia că lejeritatea, confortul și actuala prosperitate aparentă a civilizației occidentale le îndestulează toate dorințele și nevoile.

Revenind la Sfânta Sofia! Situația de astăzi ne arată nevoia lumii noastre de a redescoperi credința, trecutul și istoria ei, nu pentru a ne război, nu pentru a ne urî, ci pentru a învăța din greșelile trecutului, fără a mai face, niciodată, ceea ce au făcut rău înaintașii nostri! 

Spațiile creștine de astăzi, în această paradigmă secularizată și globalizator aspirituală, nu au lideri creștini care să le apere și care să afirme, fără a agresa pe alții, dar ferm, drepturile și libertățile noastre. Sigur, Rusia, Statele Unite, Franța și Marea Britanie, Germania, Italia, Spania și Franța, chiar și România ar fi trebuit să aibă o voce mai hotărâtă și clară în privința Sfintei Sofia și să facă ceva să întoarcă Turcia la moștenirea echidistantă relativă a lui Ataturk. Dar, nimic, nicio voce puternică, numai mici semne de îngrijorare și proteste slabe în Grecia!

În deceniile trecute s-a impus așa numita teorie a multiculturalismului și a corectitudinii politice, în fapt două eșecuri de gândire de sorginte marxistă ce au infestat occidentul, începând de la universități și școli, așa cum excelent a sesizat și acționează pentru a le decontamina astăzi, domnul Donald Trump, Președintele Statelor Unite  ale Americii, un Ronald Regan redivivius, care s-a angajat puternic în demarxizarea societății americane și chiar a lumii.

Trebuie să fim mândri că suntem creștini, trebuie să ne comportăm ca atare și trebuie să promovăm lideri care să ne apere valorile pentru care nenumărați înaintași au murit ca martiri ai credinței. Trebuie să avem tăria de a ne recunoaște eșecul, inclusiv în a ne alege reprezentanții politici și de a-i elimina pe toți cei cu ifose de domnișoare ce nu vor să deranjeze pe nimeni. Da, politica este pentru bărbați, și nu pentru travestiți, este pentru cei curajoși, cu sânge de conducători și nu pentru efeminați ce nu sunt în stare să-și apere credința, civilizația și neamul!

Atitudinea față de Sfânta Sofia devoalează de fapt atitudinea liderilor noștri față de credință și spiritualitate, față de trecut și față de viitor. Ați auzit vreun important oficial român vorbind despre așa ceva? Nu! Altele sunt interesele lor! Să nu supere, să nu deranjeze și mai ales să prospere, cât mai mult!

Vremurile noastre cer o poziție hotărâtă și puternică a liderilor creștini, care trebuie să știe că ori își asumă rolul cu care au fost învestiți de popor, ori pleacă, pier și merg direct în istorie, mici și fără nicio glorie!

Avem nevoie de lideri, și nu de oricare, ci de lideri creștini! Ateii și indiferenții religioși nu ne reprezintă! Avem nevoie, mai ales noi cei care am ținut piept uraganului ridicat de Semilună și am apărat cu mari sacrificii porțile Europei creștine.

Să ne amintim de Mircea cel Mare, de Mihai Voievod Viteazul, de Vlad Țepeș și Iancu de Hunedoara, ori Matei Corvin. De toți acei mari care cu sângele și credința lor au transformat țările române într-un uriaș zid antiotoman. Și au reușit!

Europeni suntem și Europa o dorim, dar Europa christiana, nu alta, niciodată!