CELEBRĂM CEEA CE NE UNEȘTE ȘI APROFUNDĂM CEEA CE NE ADUCE LAOLALTĂ!

Ziua Europei reprezintă o oportunitate de a ne  reaminti de importanța construcției europene, de ceea ce reprezintă astăzi Uniunea Europeană, dar și de dorințele părinților fondatori și de aspirațiile popoarelor europene.

Sărbătorim, de fiecare dată, în ziua de 9 mai, pacea și unitatea Europei, soldaritatea și cooperarea, valorile europene în general, într-o zi considerată a fi Ziua de naștere a Europei unite. Este o mare realizare istorică, economică, politică și socială constituirea Uniunii Europene, ce ne oferă speranță, încredere și curaj.

În același timp, trebuie să spunem că realizarea visului de unitate europeană are la bază un fundament creștin. Așa cum se știe, conceptul cultural și spiritual de Europa a luat naștere odată cu creștinarea triburilor ce locuiau aici și, mai cu seamă a Imperiului roman. Odată cu acest magnific eveniment, triburile au devenit popoare, iar Evanghelia lui Hristos a preluat ceea ce a fost bun, drept, adevărat, frumos și necesar din filozofia greco-romană și din spiritul tehnic latin, construind civilizația europeană.
Nu întâmplător, marele nostru filozof, Constantin Noica spunea că Europa începe odată cu Sinodul de la Niceea, primul sinod Ecumenic, adică odată cu  aprofundarea cunoașterii despre Unicul și Adevăratul Dumnezeu așa cum ni S-a descoperit El. De asemenea, civilizația europeană nu poate fi concepută fără Creștinism, fără geniul catedralelor și al mânăstirilor, fără  principiile Evangheliei, fără cultura în care arta, literatura, filozofia și muzica creștină au modelat sufletul european și fără descoperirile și invențiile atâtor oameni de știință.

Europa este înainte de toate o stare de a fi, un mod de viață și de raportare la existență și la Creator, o realitate profund existențială. De la Carol cel Mare, la Imperiul bizantin și Sfântul Imperiu Roman de națiune germană, de la Paris, la Roma, Constantinopol, Berlin, Viena sau București, până la Leonardo, Mozart, Bach, Enescu și Brâncuși, Europa respiră pe deplin ca achiziție creștină, bine fundamentată pe credința în Hristos Domnul.

Rădăcinile creștine ale Europei, deși neprecizate așa cum trebuie încă în vreun document european, probabil fiind prea evidente, sunt cele care țin acest colos în existență și care-i garantează dezvoltarea, de aceea a fi european a însemnat multă vreme a fi creștin. Desigur, apreciez în mod deosebit și contribuția celor de alte religii, în special mozaică și musulmană, la construcția europeană și chiar a celor fără de credință, căci ei nu cu Dumnezeul Cel adevărat au vreo problemă, ci cu greșita lui propovăduire și interpretare.

Ziua Europei este un prilej pentru fiecare din noi de a celebra unitatea în diversitatea specificităților de tot felul, religioasă, națională, de gen și cultură etc., mai presus de toate fiind vorba de a aprecia ceea ce ne unește și nu ceea ce ne desparte, pentru ca împreună să spunem mereu nu conflictului și războiului și da solidarității și colaborării.

Europa este o frumoasă poveste despre solidaritate și unitate, despre cooperare și colaborare, despre creativitate și credință.

Să nu uităm că la perspectiva economică, culturală, socială, militară și politică, trebuie să o adăugăm și pe cea religioasă, fără de care orice edificiu s-ar prăbuși. Creștinismul este  părintele Europei, iar Biserica este principala ei instituție, așa cum vedem și astăzi, că susține educația, cultura, sănătatea, solidaritatea și comuniunea dintre oameni.

În mod special, astăzi, un gând de recunoștință se îndreaptă către cel ce-mi este mentor de foarte mulți ani, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Nifon, cel ce, în fidelitate față de credința ortodoxă, dar cu mare deschidere, slujește Ortodoxia românească și universală  și ca Exarh patriarhal pentru relațiile Patriarhiei române cu instituțiile creștine internaționale și cu instituțiile europene!

La mulți ani, Europa!

La mulți ani, români!