Recunoștința – o necesitate de viață personală, comunitară și publică!

Viața noastră este un neîncetat șir de evenimente și întâlniri, de fapte și alegeri, o poveste pe care o scriem împreună cu Dumnezeu, dar la care aproapele nostru este, întotdeauna, cel prin care Stăpânul tuturor lucrează.

Fiecare dintre noi, de-a lungul vieții, am ajutat și am fost ajutați, astfel că nimic din ceea ce suntem nu ni se datorează exclusiv, nimic din ceea ce e aproapele nostru nu i se datorează numai lui, ci totul se întrepătrunde, lucrarea noastră, cu a aproapelui și cu cea a lui Dumnezeu, în așa fel încât tot ceea ce facem este opera Lui, în primul rând. De aceea, se cuvine să nu uităm să fim recunoscători Lui, în primul rând, și apoi aproapelui nostru, de fiecare dată când este cazul.

A fi recunoscător înseamnă a cunoaște că niciodată, singur, nimic nu se poate, ci numai prin colaborare, în echipă și prin solidaritate și comuniune.

Până la urmă, înseamnă a cunoaște că Dumnezeu este Cel ce lucrează în viețile noastre, direct sau prin aproapele, iar a mulțumi Lui și celor ce te ajută înseamnă a-ți recunoaște acea finitudine care este poartă către veșnicie. Înseamnă a recunoaște pe Dumnezeu în aproapele, ori de câte ori te ajută și înseamnă a–I mulțumi Creatorului pentru vocația pe care o ai.

Să fim recunoscători, trebuie să știți, este o atitudine de fiecare zi, o atitudine în cadrul căreia înțelegem de ce nu suntem niciodată singuri, poate doar când nu conștientizăm, și de ce avem nevoie unii de alții.

Recunoștința este o cale de a vedea realitatea așa cum este ea, o realitate în care comuniunea și solidaritatea sunt dominante, necesare și fundamentale pentru viața noastră.

Să ne gândim numai că dacă în viața noastră publică am avea oameni recunoscători, nu s-ar mai ajunge la grupuri și grupulețe, la certuri interne, la discordie și lipsă de unitate, la concentrarea puterii în mâna unuia singur și la scandal!

Cel recunoscător știe să-și aprecieze echipa, poate să-i coalizeze și, mai mult, are cum să-i motiveze, pentru că știe că ei sunt puternici împreună și fiecare este parte a acelei solidarități care te face puternic.

Să fim recunoscători!

Cu Dumnezeu înainte, spre împlinirea vocației noastre!