Avem timp pentru orice - dar mai ales ocazii de înnoire!

Zaheu vameșul este unul din personajele paradigmatice din Evanghelie, pentru lumea noastră. Încărcat de păcate prin natura meseriei sale de vameș, mereu nedreptățind și abuzând, la un moment dat el își dă seama că nu fuga după comori pe acest pământ, nu dorința de îmbogățire, mereu și cu orice preț este esențială în viață, ci a-L găsi pe Dumnezeu, care este singura mare bogăție.

De fapt, vameșul Zaheu este un personaj care nu se referă nicidecum numai la cei bogați sau la aceia care nedreptățesc, ci la fiecare om în parte aflat în căutarea păcii interioare, a rostului vieții și împlinirii vocației sale. Așa cum spunea Domnul la un moment dat, adevărata comoară este aceea din cer, sau agonisită pentru cer, care nu poate fi furată sau alterată de nimic și care este constituită din toate faptele noastre bune.

Tot ceea ce facem bun, tot ceea ce este în interesul aproapelui, tot ceea ce alungă întunericul neputinței și al grijilor celor de lângă noi, tot ceea ce ușurează viața semenului nostru, material chiar, devine pentru noi un puternic ajutor spiritual, se constituie în comoară sau în acel bagaj de fapte bune care ne va însoți în veșnicie.

A ajuta pe semeni a face bine în propria comunitate și a aduce lumină, încredere și speranță reprezintă o necesitate de viață. Avem nevoie să fim buni, mai întâi noi și apoi cei de lângă noi. Mai întâi noi, pentru noi înșine, fiindcă binele pe care-l facem ne modelează și ne oferă pace interioară, netezindu-ne parcursul vieții.

Zaheu a avut o străfulgerare când a auzit că Iisus trece prin spațiul său de viață cotidiană și s-a dus să-L vadă, suindu-se chiar într-un copac pentru aceasta. E o lecție de viață importantă pentru că adesea avem în viață numeroase ocazii, ca și copacul lui Zaheu, cu ajutorul cărora putem vedea pe Domnul, ori oameni care ne mediază prezența Lui, atunci când ajutăm, ori suntem ajutați.

Voință și dorință ne trebuie pentru aceasta sau mai bine zis conștiință sau înțelegerea faptului că Dumnezeu este singurul care poate da pace sufletelor noastre și care ne poate descoperi adevărata noastră vocație și rostul vieții noastre.

Ambientul nostru public duce lipsă de Zahei convertiți, de oameni care să-L pună înainte de toate pe Dumnezeu, pentru a fi în slujba aproapelui și a lui Dumnezeu.

De aceea, din nefericire, lumea noastră cunoaște prea mulți vameși  care nu văd dincolo de materialitatea imediată și care nu dau, ci iau, nu văd, ci sunt orbi, nu ajută, ci împilează.

Vocația lui Zaheu la schimbare ne aparține tuturor, ocazii de realizare a acesteia întâlnim la tot pasul, hotărârea de înnoire însă ne aparține. Să avem curajul schimbării lui Zaheu, să ne împlinim vocația penrtu a fi ceea ce trebuie în comunitatea noastră!

Să fim înainte de a avea, să devenim, pentru a nu încremeni, să ajungem acolo unde vocația ne cheamă!

Tot mai sus, tot înainte, cu Dumnezeu Cel mereu surprinzător și lucrător în bine și schimbare!