VOCAȚII ȘI VOCAȚII!

Chemarea reprezintă forma specială de interes și apreciere care ne este adresată, în special de Dumnezeu, pentru a răspunde și a ne implica în contemporaneitate.

Creatorul ne cheamă la speciale slujiri, pe toți, indiferent de starea în care ne aflăm sau de ceea ce ne diferențiază  din punct de vedere formal. Atunci când suntem chemați și când conștientizăm chemarea trebuie să o acceptăm cu recunoștință și mulțumire și să ne străduim a fi la înălțimea ei.

Evanghelia acestei duminici ne arată că adesea sunt unii care refuză chemarea lui Dumnezeu! Și nu, nu cu motive complicate și elaborate, nu! Ci, cu cele mai banale.

Unul copleșit de grija pământului, altul de negustorie, altul chiar de ceva nobil, precum căsătoria. Motive și motive, niciunul destul de important pentru a nu răspunde chemării dumnezeiești. De fapt, nici nu ar fi existat un astfel de motiv! Lui Dumnezeu trebuie să–I răspundem de îndată și să urmăm chemarea Lui, fără amânare și așteptare, fără îndoială sau teamă!

Chemarea Lui este sensul vieții noastre, cu cât este El mai prezent în viețile noastre, cu atât avem mai multă pace și bucurie! Cu cât lipsește, cu atât întunecăm vocația și viețile celor de lângă noi.

Chemări și chemări vedem că sunt mereu lângă noi. Nu toate de la Dumnezeu, uneori numai de la oameni, dar, la unii vedem o încăpățânare teribilă de a face lucruri spre care nu au nicio chemare, ori, cărora, chemarea le-a expirat. La alții vedem că întârzie să răspundă la chemări evidente și clare.

A fi chemat e o mare onoare, e suprema onoare, când vine de la Dumnezeu, pentru acesta trebuie să fim gata a-I răspunde, căci, oare ce este mai mare, mai nobil și mai frumos decât a fi în slujba Domnului? Și nu, nu vorbesc despre ceea ce este, aparent, numai chemare religioasă, dar și chemarea de a sluji comunitatea și aproapele, chiar și din perspectivă politică, unde, din nefericire, vedem oameni fără chemare sau care nu sunt în stare să vadă că vocația lor e alta! Poate au văduvit vreun domeniu în care chiar puteau face performanță, puteau unii, de exemplu de a ajunge mari judecători sau avocați, alții puteau ajunge mari gastronomi sau industriași în ale cosmeticelor sau maeștri în ale carmangeriei! Alții, au renunțat la strălucite cariere universitare, ori turistico-hoteliere și câte și mai câte.

De aceea, este important să discernem  vocea propriei chemări și să o urmăm, pentru a nu văduvi un domeniu de specialiști și a pricopsi un altul cu neștiință și nepricepere! Vocația este cheia propriei cunoașteri și a realizării, a devenirii proprii și a propășirii comunitare.

Să nu văduvim

ceea ce bun trebuie de experiență și de oameni și să ascultăm prin urmare vocea autenticei vocații!