Gânduri la comemorarea eroilor din decembrie 1989

Cu evlavie ne amintim astăzi de cei ce, acum 30 de ani, au pierit pentru libertatea și demnitatea noastră, animați de dorința de dreptate și libertate. Cu mult curaj, ei s-au ridicat împotriva uneia din cele mai crâncene dictaturi comuniste, care împila avântul istoric al națiunii noastre.

În acel decembrie 1989, concetățenii noștri au simțit că se află într-un moment istoric și anume acela al eliberării de sub dictatura comunistă, ideologie și regim ce capturaseră, timp de jumătate de secol, valorile și dezvoltarea firească a unuia din cele mai vechi și mai prolifice popoare ale Europei.

Cei ce și-au jertfit în acele zile viața, au făcut-o cu conștiința contribuției lor la mai binele nostru și cu aspirația firească de ieșire din închisoarea ideologiei comuniste. Au murit și au fost liberi! Au murit și am fost liberi! Au murit, jertfindu-se pentru o Românie liberă și prosperă, creștină și europeană, pentru o Românie a firescului binelui și dreptății, pentru o Românie din care spaima, frica, groaza, cenzura, sărăcia, nedreptatea și opresiunea să dispară!

Pe jertfa lor s-a construit un nou început ce a dus până la urmă la parcursul firesc al țării noastre în Uniunea Europeană și în Alianța Nord Atlantică, adică în spațiul valorilor europene, al acelei Europe pentru care strămoșii noștrii au luptat aici, la porțile civilizației creștine, contra agresiunii și persecuției, pentru apărarea culturii și a valorilor creștine. Momentele de comemorare a tuturor acelora ce și-au jertfit viața pentru libertatea și demnitatea noastră în decembrie 1989 și pe care astăzi, 22 decembrie, îi amintim cu multă pioșenie reprezintă în primul rând un timp de mulțumire și de recunoștință Prea Bunului Dumnezeu care S-a manifestat în întreaga noastră istorie și care i-a animat pe toți cei care au dorit mai binele nostru.

Sunt, apoi momente de cinstire a pildei celor ce au pus mai presus țara, neamul și valorile noastre decât  propria lor viață, iar pomenirea lor  este un îndemn pentru noi toți de a nu accepta, niciodată, vreo ideologie contra vieții, demnității și libertății omului și de a ne opune chiar cu prețul vieții oricui ar încerca să umilească credința și speranța noastră!

Istoria ne-o demonstrează mereu că, niciodată, cei slabi și fricoși, cei ce se pleacă și cei ce-și trădează valorile, nu se  pot constitui în modele autentice, nu rămân în amintirea colectivă ca pilde demne de urmat și mai ales moștenirea lor nu va dăinui!

Pe 22 decembrie 1989 a fost de fapt momentul de victorie contra unuia din cele mai crude și mai nefaste regimuri din istorie, a fost momentul final de victorie contra comunismului ateu ce capturase destinul neamului nostru, fără a-i putea însă înfrânge visele, credința și dorința de eliberare de sub crunta și nefasta provocare a istoriei constituită de catastrofa comunistă!

Cu gândul la toți acei eroi și la jertfa lor, la idealurile și visele lor, îi pomenim astăzi, cu multă evlavie,  acordându-le respectul cuvenit, dimpreună cu dorința de a duce mai departe acest spirit al neîmpăcării cu răul, întunericul și nefirescul vreunei dictaturi, ori stavile puse libertății și credinței noastre!