DIVERSIUNE ȘI LIPSĂ DE CARACTER LA UNII AȘA ZIȘI POLITICIENI!
Amprentă a sclipirii dumnezeiești din noi, demnitatea umană reprezintă una din cele mai importante daruri făcute nouă de Creator.
A fi demn e o vocație, o necesitate și o dorință profundă a adâncului sufletului uman, dar și o datorie!
Demnitatea noastră este reflectată cel mai bine de caracterul nostru, astfel, cine are caracter, adică o minima moralia, este un om demn, are atitudine, știe ce e permis și ce nu se cuvine.
Din nefericire, caracterul, demnitatea și minima moralia nu reflectă adâncul din sufletul unuia sau altuia, ci adesea sunt numai diversiuni de imagine, mici smecherii sociale, momeală electorală.
Dă bine să te dai moral, demn și cu atitudine, dar, cel mai sigur, titularul unor astfel de mișcări scenice nu le poate stăpâni.
E doar un păpușar, manipulator al propriei vieți, un chip cu multe măști, ce în derizoriul propriilor manifestări s-a pierdut pe sine, uitându-se între minciuni, manipulări și diversiuni.
Se minte mult, se înșală, se păcălește și mai ales se trădează!Parcă ar vrea orice astfel de ipochimen să se pună bine cu toți, pentru a-i cumpăra și a-i vinde mai bine!
Asemenea regelui antic Minos, pe tot ceea ce pun mâna acești fii ai lui Bachus, școliți în tenebrele secretelor lui Nemesis, transformă, nu în aur, ci în minciună și, apoi își pun nefericiți întrebarea: de e lumea îi receptează ca Medusa, cu chipurile deformate de buridana dorință de a chinui adevărul pe patul procustian așezat între Scylla și Caribda?
Și, uite așa, nu mai este decât un mic pas până la absurdul teatru ionescian!
Ochii văd, inima cere și înșeli și minți și fugi, te desparți și iar te împaci, ce a fost ieri nu o să mai fie, dar te vrei cu toții frate!
Numai că în lume există o ordine morală clară și precisă, iar oamenii au simțul absurdului și văd astfel de manifestări ce aparțin unor târâtoare publice și le sancționează ca atare! Minciuna și înșelătoria, diversiunea și manipularea sunt armele întunericului, sunt trepte spre pierzanie sigură, de care până la urmă nimeni și nimic nu te mai poate salva.
Mari personalități ale nimicului, farisei ai disperării, cei ce se complac în minciună nu au cum să aibă viitor, ci numai trecut, pururea amintibil!
PENTRU ASTA, SPUN AJUNGE, GATA!
Trebuie să ne întoarcem la naturalețea adevărului, la bucuria frumosului și la seninătatea dreptății, altfel, lasciate ogni Speranza voi ch’entrate!
Înainte, cu DUMNEZEU!
A fi demn e o vocație, o necesitate și o dorință profundă a adâncului sufletului uman, dar și o datorie!
Demnitatea noastră este reflectată cel mai bine de caracterul nostru, astfel, cine are caracter, adică o minima moralia, este un om demn, are atitudine, știe ce e permis și ce nu se cuvine.
Din nefericire, caracterul, demnitatea și minima moralia nu reflectă adâncul din sufletul unuia sau altuia, ci adesea sunt numai diversiuni de imagine, mici smecherii sociale, momeală electorală.
Dă bine să te dai moral, demn și cu atitudine, dar, cel mai sigur, titularul unor astfel de mișcări scenice nu le poate stăpâni.
E doar un păpușar, manipulator al propriei vieți, un chip cu multe măști, ce în derizoriul propriilor manifestări s-a pierdut pe sine, uitându-se între minciuni, manipulări și diversiuni.
Se minte mult, se înșală, se păcălește și mai ales se trădează!Parcă ar vrea orice astfel de ipochimen să se pună bine cu toți, pentru a-i cumpăra și a-i vinde mai bine!
Asemenea regelui antic Minos, pe tot ceea ce pun mâna acești fii ai lui Bachus, școliți în tenebrele secretelor lui Nemesis, transformă, nu în aur, ci în minciună și, apoi își pun nefericiți întrebarea: de e lumea îi receptează ca Medusa, cu chipurile deformate de buridana dorință de a chinui adevărul pe patul procustian așezat între Scylla și Caribda?
Și, uite așa, nu mai este decât un mic pas până la absurdul teatru ionescian!
Ochii văd, inima cere și înșeli și minți și fugi, te desparți și iar te împaci, ce a fost ieri nu o să mai fie, dar te vrei cu toții frate!
Numai că în lume există o ordine morală clară și precisă, iar oamenii au simțul absurdului și văd astfel de manifestări ce aparțin unor târâtoare publice și le sancționează ca atare! Minciuna și înșelătoria, diversiunea și manipularea sunt armele întunericului, sunt trepte spre pierzanie sigură, de care până la urmă nimeni și nimic nu te mai poate salva.
Mari personalități ale nimicului, farisei ai disperării, cei ce se complac în minciună nu au cum să aibă viitor, ci numai trecut, pururea amintibil!
PENTRU ASTA, SPUN AJUNGE, GATA!
Trebuie să ne întoarcem la naturalețea adevărului, la bucuria frumosului și la seninătatea dreptății, altfel, lasciate ogni Speranza voi ch’entrate!
Înainte, cu DUMNEZEU!
Comentarii
Trimiteți un comentariu