Credința care mută munții!
Comoară a sufletului omului, îmbogățită de înaintași, credința este cel mai important lucru al vieții noastre. Ea este pur și simplu încrederea pe care ne-o punem în Dumnezeu și care ne oferă singura perspectivă adevărată asupra vieții și unica putere de a străbate orice neputință, rău, întuneric sau încercare!
Importanța credinței o vedem mai ales din vindecările pe care Mântuitorul Hristos le-a săvârșit de-a lungul timpului. Iar, despre una ne aducem aminte în această duminică, dedicată în bisericile noastre citirii vindecării unui lunatic.
Pe lângă marea iubire de oameni și milostivire a Domnului, remarcăm astăzi și stăruința, credința și iubirea unui tată care cere ajutor pentru fiul său, rău chinuit de un demon.
Credința este, așadar, o bogăție formidabilă pe care părinții o pot împărtăși copiilor lor, căci ea ne poate elibera din sclavia întunericului și a răului, din denaturările și manipulările de fiecare zi, pe care, cu voie sau fără voie, unii sau alții le aruncă, din simpla dorință de a stăpâni, de a câștiga și de a profita de aproapele lor!
Credința, spre deosebire de orice altceva, nu cere mult, măcar de este cât un grăunte de muștar, cel mai mic grăunte al vreunei plante din lume și poate muta și munții!
Un minim de credință oferă un maxim de pace și de bucurie, de sens și de plinătate!
În afara credinței, așa cum adesea vedem și pe plaiurile dîmbovițene, lumea devine un infern, la propriu, lăsând să se dezlănțuie lăcomia, cruzimea, violența verbală și nepăsarea față de aproapele, căci doar interesul personal contează pentru unii.
Dar, noi știm că dincolo de toate acestea există Cineva care stăpânește lumea, care a creeat totul și ne călăuzește permanent, pe măsura deschiderii noastre către El!
Știm că Dumnezeu, căci despre El vorbim, dincolo de trădările, necredința și neputințele noastre, nu pregetă a ne iubi și a aștepta întoarcerea și schimbarea noastră, înnoirea și dumirirea noastră!
Înainte, cu credință și speranță în Domnul Cel viu, pe orice drum al vieții ne aflăm!
Importanța credinței o vedem mai ales din vindecările pe care Mântuitorul Hristos le-a săvârșit de-a lungul timpului. Iar, despre una ne aducem aminte în această duminică, dedicată în bisericile noastre citirii vindecării unui lunatic.
Pe lângă marea iubire de oameni și milostivire a Domnului, remarcăm astăzi și stăruința, credința și iubirea unui tată care cere ajutor pentru fiul său, rău chinuit de un demon.
Credința este, așadar, o bogăție formidabilă pe care părinții o pot împărtăși copiilor lor, căci ea ne poate elibera din sclavia întunericului și a răului, din denaturările și manipulările de fiecare zi, pe care, cu voie sau fără voie, unii sau alții le aruncă, din simpla dorință de a stăpâni, de a câștiga și de a profita de aproapele lor!
Credința, spre deosebire de orice altceva, nu cere mult, măcar de este cât un grăunte de muștar, cel mai mic grăunte al vreunei plante din lume și poate muta și munții!
Un minim de credință oferă un maxim de pace și de bucurie, de sens și de plinătate!
În afara credinței, așa cum adesea vedem și pe plaiurile dîmbovițene, lumea devine un infern, la propriu, lăsând să se dezlănțuie lăcomia, cruzimea, violența verbală și nepăsarea față de aproapele, căci doar interesul personal contează pentru unii.
Dar, noi știm că dincolo de toate acestea există Cineva care stăpânește lumea, care a creeat totul și ne călăuzește permanent, pe măsura deschiderii noastre către El!
Știm că Dumnezeu, căci despre El vorbim, dincolo de trădările, necredința și neputințele noastre, nu pregetă a ne iubi și a aștepta întoarcerea și schimbarea noastră, înnoirea și dumirirea noastră!
Înainte, cu credință și speranță în Domnul Cel viu, pe orice drum al vieții ne aflăm!
Comentarii
Trimiteți un comentariu