MĂRȚIȘOR – UN SIMBOL AL VIEȚII, AL PRIMĂVERII ȘI UN NECESAR OMAGIU ADUS FEMEII

Cert și rapid, vântul schimbării aduce primăvara în viețile noastre, alungând povara frigului și a peisajelor împietrite. Iar, vestitorul cel mai dorit al primăverii este debutul lunii Mărțișor - martie, ce inaugurează cel mai frumos anotimp al anului, când totul revine la viață, renaște, înverzește și ne umple de speranță, lumină și de bucurie sufletele noastre.
Nu întâmplător, prima zi a lui martie este un prilej special și inspirat de a omagia femeia, în general, ca cea prin care viața se manifestă în lume, ea având vocația unică de a naște și de a fi cea mai credibilă mesageră a vieții.
Chiar dacă florile și mărțișoarele care se oferă în aceste zile au o încărcătură simbolică ce transcende cultura creștină, ele sunt astăzi simboluri ale omagierii pe care o aducem mamelor, soțiilor, fiicelor, femeii, căci începutul primăverii și femeia au în comun tocmai această putere vie și dinamică a vieții pe care, în Atotînțelepciunea Sa, Creatorul a legat-o de ele.
Femeia și bărbatul nu sunt priviți niciodată egalitarist de către cultura ortodoxă, ci în mod autentic, necesar și real ca fiind complementari. Dacă, pentru teologia răsăriteană femeia nu poate fi niciodată preot, căci Fiul lui Dumnezeu Întrupat a fost bărbat, iar preoția este legată indisolubil de El, nici bărbatul nu poate naște niciodată, căci numai prin intermediul femeii apare o nouă viață în lume.
Desigur, excludem aici deviațiile și aberațiile epocii noastre despre negarea propriei identități de către unii bărbați sau unele femei, căci sunt numai cazuri patologice.
1 martie trebuie să ne reamintească, fiecăruia dintre noi că gestul simplu dar frumos de a dărui flori și mărțișoare este un omagiu pe care-l aducem în primul rând, indirect, Creatorului Stăpân, Izvorul și Susținătorul vieții, iar, apoi, femeilor de lângă noi, care ne însoțesc parcursul spiritual prin această lume, cu conștiința faptului că ne suntem real necesari și de folos unii altora. Din acest motiv, familia reprezintă sanctuarul și mediul propice de trăire și apreciere a vieții, bărbat și femeie așa cum ne-a lăsat Dumnezeu.
A celebra femeia, primăvara, viața, înseamnă a celebra pe Creator, a mulțumi pentru propria viață legată de Dumnezeu și de femeie, dar și a ne aduce aminte că Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului, este ființa umană înălțată cel mai sus posibil din punct de vedere spiritual.
Pentru aceasta, în orice femeie ar trebui să vedem, cu evlavie, chipul ocrotitor al Maicii Domnului și Duhul Domnului care dă viață, sprijină și desăvârșește.
Nici bărbatul fără femeie, nici femeia fără bărbat nu pot exista în mod deplin, de aceea complementaritatea este secretul înțelegerii celor două vocații specifice: cea masculină și cea feminină.
1 martie trebuie să fie și un prilej de a medita, nu doar la slujirea responsabilă și dificilă a femeii în lume, dar și la cât datorăm, fiecare din noi mamelor, soțiilor, fiicelor și femeilor cu care interacționăm, adică trebuie să fie un prilej de celebrare, de apreciere și de conștientizare a rolului lor magnific.
Aceasta trebuie să ducă la un angajament, din partea fiecăruia dintre noi, pro viață și pro familie. Nu întâmplător în luna martie se desfășoară și Marșul pentru Viață, în întreaga lume, care glorifică viața ca dar dumnezeiesc și cere apărarea ei încă de la concepție.
Dacă pe 1 martie accentul pică pe debutul primăverii, flori și mărțișoare, ca semne puternice ale acesteia, iar aprecierea genului și a geniului feminin vine în această logică, pe 8 martie vom sărbători Ziua Internațională a Femeii.
Dincolo de istoricul și simbolistica de început a acestei sărbători, cu rădăcini politice evidente, trebuie, de asemenea, să vedem un prilej de a ne aprecia mamele, soțiile, fiicele și femeile ce ne însoțesc în viața cotidiană și mai puțin să facem caz de o simbolistică de început sau alta. Până la urmă, indiferent cum a pornit, noi celebrăm femeia, viața, legătura ei cu Creatorul, darurile și vocația ei în lume și aceasta este de ajuns.
Să celebrăm așadar viața, să nu uităm să fim recunoscători Creatorului și femeilor de lângă noi, să le apreciem, să le oferim întreaga demnitate și să colaborăm spre binele nostru comun, temporal și eshatologic!
Rămân, ÎNTOTDEAUNA, CU GÂNDUL LA DUMNEZEU!