Când cei buni pleacă prea devreme Dincolo!

 Astăzi, am comemorat 1 an de la trecerea la Domnul a prietenului de suflet, Costel Preda.

Cei care l-am cunoscut și l-am prețuit am fost în biserica Sfântul Voievod Neagoe Basarab, din Târgoviște, la orele 12, la parastasul săvârșit cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Nifon și, apoi, ne-am rugat pentru sufletul său la mormânt.

Vă readuc în atenție textul pe care l-am scris în urmă cu 1 an, când prietenul nostru a trecut, prea devreme, Dincolo. Veșnică sa-i fie pomenirea!

Adesea, sunt momente în viață când conștientizăm fragilitatea existenței noastre și că cel mai de preț lucru în viața noastră este constituit de prieteni, care cu prezența lor înfrumusețează și luminează întregul nostru univers.
Viața și moartea, asemenea valurilor mării, vin și pleacă, aducând în existență pe unii, prin voia Domnului, ori luându-i pe alții din această viață.
Cu mâhnire și tristețe, am aflat că a plecat dintre noi, după o fulgerătoare suferință, Costel Preda, unul din reperele comunității noastre locale. 

Semn de încredere și speranță pentru mulți, cu nedisimulată bunătate, a ajutat, a fost alături și a contribuit la mai binele comunității noastre locale. Dăruind bucurie, mărturisind acea umanitate profundă, naturală și solidară, Costel Preda a fost un desăvârșit profesionist silvicultor, unul din aceia care a lăsat o amprentă puternică, solidă și mărturisitoare pe acolo pe unde au trecut.
Director al Direcției Silvice Județene, Costel Preda a reușit să demonstreze că numai prin profesionalism, jertfelnicie și cu responsabilitate poți face o gură de rai acolo unde Creatorul și oamenii ți-au dăruit o vocație specială.
Bun credincios, sincer, evlavios și efervescent în a-și mărturisi credința și disponibilitatea față de Biserica noastră străbună, Costel Preda a ajutat multe parohii, clerici și nu numai, dar s-a și bucurat de cinstea de a face parte din Adunarea Eparhială și Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviștei, de altfel fiind și unul din delegații Eparhiei noastre în Adunarea Națională Bisericească.
Deși slăbit și cu semnele trecerii spre Dincolo evidente, domnia sa a ținut să fie prezent la sfințirea altarului Catedralei Naționale din București, cu conștiința că participă la un act istoric, eclezial și românesc, iar prezența, bucuria și rugăciunile sale de atunci vor rămâne mărturisitoare și dăinuitoare în timp, în sufletele noastre, ale celor ce am fost împreună acolo, dar, mai presus de toate Dumnezeu ne-a făcut marele privilegiu de a-l cunoaște.
Știm cu toții că acolo unde nu intră moartea, nu poate intra nici Învierea! și pe aceasta ne-am așezat speranța noastră cea tare, că deși toți vom muri, la vremea anume stabilită de Domnul, toți vom învia!
Chipul luminos, blând și plin de bucurie al domnului Costel Preda va rămâne pentru noi toți, cei care l-am cunoscut, un semn de speranță, un model de mărturie a credinței și un imbold de a fi mai buni, mai îngăduitori și mai aproape de nevoile celor de lângă noi.
Rămas bun prietene!
Domnul Cel de oameni pururea iubitor să te așeze în lumina și bucuria Lui!
Veșnică să-ți fie pomenirea, din neam în neam!
Rămân, ÎNTOTDEAUNA, CU GÂNDUL LA DUMNEZEU!