SUNTEM RESPONSABILI PENTRU CEI PE CARE I-AM FĂCUT SĂ NE IUBEASCĂ!

Peste tot auzim, astăzi, vorbindu-se de iubire, din viața cotidiană în lumea filmului, în poezie, mass media sau în cărți, ori în povești și citate postate în rețele de socializare.
Pe drept cuvânt, a vorbi despre iubire este o necesitate stringentă, căci este vorba despre cea mai importantă nevoie umană, fără de care nimic nu are sens și niciun suflet liniște!  
A iubi este o necesitate de viață și de moarte, căci și aici și dincolo, ea singură și numai ea dă calitate vieții noastre!
Iubirea este totul și cine nu o are, în iad petrece până o găsește! Ea ne descoperă sensul existenței noastre și este calea spre desăvârșire, drumul spre veșnicie!
Iubind, descoperim noi profunzimi ale sufletelor noastre, ale aproapelui și vedem reflectarea Creatorului în toate. Iubim și cunoaștem, căci altfel nu se poate, avem de a face numai cu fabulații și S.F.- uri.
Ca adevărați constructori ai lumii noi, fundamentate pe iubire, iubim, suferim, cădem și ne ridicăm, descoperim, cunoaștem și luminând ne luminăm, dar mai ales creăm relații de nedistrus, nici aici, nici dincolo!
Aceste relații de iubire ne provoacă la responsabilitate, căci, fără a fi responsabili față de cei pe care îi iubim, iubirea noastră este un simplu extaz siropos de moment.
A iubi înseamnă a trăi viața aproapelui tău, a fi împreună cu el, a împărtăși bucuriile, speranțele și provocările vieții lui, a merge împreună, a avea o perspectivă comună.
A fi responsabil față de cei pe care-i iubim, înseamnă a-ți păsa de ei, a te bucura cu ei și a te întrista cu ei, a-i ajuta și a suferi, a fi împreună!
Iubirea autentică naște întotdeauna responsabilitate, adică este fundamentată pe grija față de cel pe care-l iubești.
Nu întâmplător, cel mai poet dintre marii teologi ortodocși ai secolului trecut, spunea că a iubi înseamnă a spune că tu nu vei muri niciodată, deoarece fiind creați din iubirea lui Dumnezeu și destinați iubirii veșnice a Lui, iubirea noastră este modalitatea de a intra în profunzimea acestei mari și veșnice iubiri!
Cine spune că iubește, dar nu este preocupat de cel pe care-l iubește, se amăgește, căci este cuprins numai de o patimă de moment sau se hrănește cu o falsă iluzie.
Iubirea înseamnă întotdeauna responsabilitate!
Așadar, iubiți și fiți alături de cei pe care-i iubiți, întotdeauna!
Rămân, ÎNTOTDEAUNA CU GÂNDUL LA DUMNEZEU!