DAR DIN DARUL CRĂCIUNULUI!

Puțin ne mai desparte de sărbătoarea Nașterii Domnului, atât de așteptată și dorită, asociată cu  generozitatea dăruirii, fiind cea mai potrivită ocazie de a ierta, de a reînnoda firul câte unei povești și de a privi cu nostalgie, tandrețe și duioșie la anii copilăriei!
Perioada lungă de așteptare a acestei sărbători ne face într-un fel contemporani cu profeții din vechime care așteptau venirea Domnului, numai că de data aceasta este vorba despre o aprofundare sacramentală a speranței, a iubirii, a generozității și a introspecției.
Spiritul sărbătorii trebuie să ne cuprindă pe toți, total, și să ne reamintească că este vorba despre o sărbătoare, nu de iarnă, ci profund religioasă, nu de opțiuni gastronomice, de curățitul caselor și de un pretext de a face daruri, ori de o ipocrizie  dirijată.
Este vorba despre a nu uita că sărbătoarea este despre Hristos și se referă numai la El și la nimic altceva. El este centrul sărbătorii, motivul și finalitatea ei. Fiindcă facem curățenie ori de câte ori ea se pierde, opțiunile gastronomice ni le putem manifesta aproape oricând în timpul anului, iar a dărui este o necesitate cotidiană, de la iubire, un zâmbet, atenție, un serviciu, un hatâr, până la bani și lucruri materiale!
Cel mai mare dar pe care Dumnezeu ni l-a făcut este că a intrat în istoria noastră și, chiar dacă nu ne vine să credem, a devenit prietenul , companionul sau partenereul nostru de viață cel mai apropiat!
În fragilitatea, frumusețea și drăgălășenia micuțului născut în ieslea din Betleem sălășluiește toată plinătatea dumnezeirii.
Spiritul sărbătorii ne invită să devenim contemporani evenimentului, să-l actualizăm în viața noastră și să ne bucurăm!
Să lăsăm pentru un moment toate și să ne concentrăm pe acest fapt miraculos, magnific și teribil: Stăpânul lumii a venit să trăiască viața creației Sale, aici, pe o mică și neînsemnată planetă din uriașul Univers, de El creat!
Aici, unde ar părea că nimic nu este interesant,  prin Înomenirea lui Dumnezeu, am ajuns mai presus decât îngerii! Căci, nu-i așa, rostim adesea: „Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai cinstită fără de asemănare decât Serafimii…!"
Spiritul sărbătorii este unul de bucurie și de comuniune, de reunire în iubire, de a petrece împreună, de a ne simți prezenți, alături, împreună, de a fi cu noi, uitând de grijile cotidiene, lăsând deoparte armele războiului, părăsind ura, supărarea și mâhnirea, căci Dumenzeu ne-a dăruit cel mai mare dar posibil; pe El Însuși! Nimic mai de preț, nimic mai important, nimic mai mare! Deși pe El și numai pe El!
De dăruit trebuie să dăruim în special acea imagine a interiorului nostru, nealterată de nicio falsitate, neascunsă, nefardată, nemincionoasă!
Să dăruim celui de lângă noi,  prietenilor, dușmanilor... pe noi, cu generozitate, bunătate și disponibilitate!
Cât despre daruri, desigur, mai ales celor mici, celor ce așteaptă, celor ce au nevoie!Ca semn că am înțeles darul cel mare și dumnezeiesc și ne cunoaștem menirea.
De acum, putem măcar încerca să fim mai buni, mai drepți, mai iertători, dar mai ales mai fideli angajamentelor luate, mai aproape de comunitatea pe care avem datoria să o slujim, mai aproape de nevoile ei și ale oamenilor din ea, mai riguroși în ceea ce facem, căci lucrul nostru cotidian este și el o formă de a-L lăuda pe Creator!
Nu uitați: pe noi înșine și unii pe alții, gata să iertăm totul, uitând răul și sporind binele!
Să ne bucurăm, căci iată sărbătoarea ne-a cuprins sub diafanele ei aripi  îngerești!
ÎNTOTDEAUNA CU GÂNDUL LA DUMNEZEU!