COLINDE, COLINDE...
Într-o manieră simplă, concisă și frumoasă, colindele surprind tocmai adevărul mântuitor, ce ne bucură inimile și ne umple sufletele de speranță și lumină, căci nu suntem singuri în acest itinerar uimitor al existenței, ci împreună cu Dumnezeu, iar Acesta se constituie într-un extraordinar izvor de speranță și încredere pentru viețile noastre!
Colindele creează o imagine frumoasă și cuprinzătoare a relatării evanghelice, transpunându-ne, prin măestria muzicii, în epoca Nașterii Domnului, astfel că, prin intermediul lor, devenim contemporani cu acel eveniment, singurul nou sub soare, care a schimbat din temelii istoria lumii și destinul nostru, al fiecăruia.
În fragilitatea Pruncului dumnezeiesc născut în Betleemul Iudeii, descoperim tandrețea și gingășia lui Dumnezeu, Care știe să iubească așa cum nimeni altcineva nu ar putea, cu o iubire ce coboară de la cer la pământ și schimbă totul!
Așa cum spune Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon în Pastorala de Crăciun, adresată clerului și credincioșilor din Eparhie, colindele noastre străbune sunt o mărturie misionară a credinței înaintașilor noștri, căci timpul Nașterii Mântuitorului Hristos a devenit prezentul mântuirii noastre.
Asemenea păstorilor și magilor, prin intermediul frumoaselor noastre colinde, urmând cu statornicie pilda strămoșilor noștri, și noi le vestim contemporanilor Nașterea Domnului, invitându-i la pace, comuniune, iubire și bucurie, precum și la a deveni, și ei, la rândul lor, vestitori ai Crăciunului!
Deschizându-ne inimile pentru a primi colindele pe care le vom asculta, vom putea să ducem cu noi, acolo unde trăim și muncim, acest mesaj de lumină, de armonie, de solidaritate, de credință și de iubire!
Ascultând colindele, ne întoarcem în timp, retrăind diafana atingere a sacrului, frumusețea unei familii mari, cu bunicii încă aici, nu ca astăzi, zâmbind numai în amintirea noastră! Amintiri, amintiri!
Ne presează totuși urgențele prezentului, fiindcă în pofida urărilor de mai bine, an de an, vedem prea puținul progres al comunității noastre locale! Cum au venit, val după val, s-au și dus pe apa promisiunilor deșarte, de parcă erau invadatori barbari!
La fel, cum ne bucurăm de colinde, acum, tot așa ne-am bucurat de promisiunile fantastice ale trecuților prea puternici și de temut, fiecare la timpul și puterea lui!
Ne-au colindat încrederea, ne-au bucurat speranța, dar ne-au lăsat la fel de singuri de împliniri, nu, nu mărețe, ci firești, așa cum merită aceste locuri care, la fiecare pas, vorbesc de gloria celor vechi! Colindăm, sperăm și așteptăm ca și-n Cetatea noastră să se împlinească și să crească, ceea ce trebuie împlinit și să nu se mai oprească!
Așa să ne ajute Cel de sus, să nu mai fim jos! Niciodată!
Excelsior! Vivat, floreat, crescat!
Hristos se naște, slăviți-L, Hristos din ceruri, întâmpinați-L!
Să ne bucurăm deci, împreună, de Nașterea Domnului!
ÎNTOTDEAUNA CU GÂNDUL LA DUMNEZEU!
Colindele creează o imagine frumoasă și cuprinzătoare a relatării evanghelice, transpunându-ne, prin măestria muzicii, în epoca Nașterii Domnului, astfel că, prin intermediul lor, devenim contemporani cu acel eveniment, singurul nou sub soare, care a schimbat din temelii istoria lumii și destinul nostru, al fiecăruia.
În fragilitatea Pruncului dumnezeiesc născut în Betleemul Iudeii, descoperim tandrețea și gingășia lui Dumnezeu, Care știe să iubească așa cum nimeni altcineva nu ar putea, cu o iubire ce coboară de la cer la pământ și schimbă totul!
Așa cum spune Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon în Pastorala de Crăciun, adresată clerului și credincioșilor din Eparhie, colindele noastre străbune sunt o mărturie misionară a credinței înaintașilor noștri, căci timpul Nașterii Mântuitorului Hristos a devenit prezentul mântuirii noastre.
Asemenea păstorilor și magilor, prin intermediul frumoaselor noastre colinde, urmând cu statornicie pilda strămoșilor noștri, și noi le vestim contemporanilor Nașterea Domnului, invitându-i la pace, comuniune, iubire și bucurie, precum și la a deveni, și ei, la rândul lor, vestitori ai Crăciunului!
Deschizându-ne inimile pentru a primi colindele pe care le vom asculta, vom putea să ducem cu noi, acolo unde trăim și muncim, acest mesaj de lumină, de armonie, de solidaritate, de credință și de iubire!
Ascultând colindele, ne întoarcem în timp, retrăind diafana atingere a sacrului, frumusețea unei familii mari, cu bunicii încă aici, nu ca astăzi, zâmbind numai în amintirea noastră! Amintiri, amintiri!
Ne presează totuși urgențele prezentului, fiindcă în pofida urărilor de mai bine, an de an, vedem prea puținul progres al comunității noastre locale! Cum au venit, val după val, s-au și dus pe apa promisiunilor deșarte, de parcă erau invadatori barbari!
La fel, cum ne bucurăm de colinde, acum, tot așa ne-am bucurat de promisiunile fantastice ale trecuților prea puternici și de temut, fiecare la timpul și puterea lui!
Ne-au colindat încrederea, ne-au bucurat speranța, dar ne-au lăsat la fel de singuri de împliniri, nu, nu mărețe, ci firești, așa cum merită aceste locuri care, la fiecare pas, vorbesc de gloria celor vechi! Colindăm, sperăm și așteptăm ca și-n Cetatea noastră să se împlinească și să crească, ceea ce trebuie împlinit și să nu se mai oprească!
Așa să ne ajute Cel de sus, să nu mai fim jos! Niciodată!
Excelsior! Vivat, floreat, crescat!
Hristos se naște, slăviți-L, Hristos din ceruri, întâmpinați-L!
Să ne bucurăm deci, împreună, de Nașterea Domnului!
ÎNTOTDEAUNA CU GÂNDUL LA DUMNEZEU!
Comentarii
Trimiteți un comentariu