UNDE CREȘTE PERICOLUL, CREȘTE ȘI SALVAREA?

Poate că vă voi șoca: VIAȚA UMANĂ PARE CĂ ESTE ÎN PERICOL! Pentru că, aparent, nu mai este iubită! Acest lucru l-am putut observa în secolul trecut, secolul terorii și al nimicirii în masă (două conflagrații mondiale), iar, mai apoi, în secolul al 21-lea, care a început sub semnul terorii particulare, a uciderii multor oameni de către atentatori sinucigași.
Am auzit tot felul de mesaje cum ar fi: "A apărut religia mortii!", "Noi vrem să omorâm și să fim omorâți!", "Tinerii noștri iubesc moartea!", "Să trăiască moartea!", de la oameni care sunt prieteni ai morții și care nu pot fi amenințați și nici chiar pedepsiți.
Dar ce, sau cine oare stă în spatele lor? Poate că PERICOLUL POLITIC, sau MOTIVELE RELIGIOASE, sau precedentul periculos al aruncării BOMBELOR ATOMICE care au arătat că sfârșitul lumii întregi este posibil oricând, ca să nu mai vorbesc despre PERICOLUL NUCLEAR, sau multe altele.
O altă problemă reală a societății noastre e reprezentată de SĂRĂCIA SOCIALĂ, iar ea are o influență generală asupra vieții, în ciuda eforturilor politice de a micșora distanța dintre bogați și săraci.
Să  nu uităm și de catastrofa incipientă a SCHIMBĂRILOR CLIMATICE!
AȘADAR, CRESC PERICOLELE MAI REPEDE DECÂT SALVAREA?
Reacția popoarelor a fost destul de rapidă la toate provocările de mai sus, mai ales la cele militare, deoarece supraviețuirea este posibilă numai atunci când ele se hotărăsc să devină un subiect de acțiune pentru supraviețuirea pe acest pământ.
Alternativa la sărăcie și la bogăție este comuniunea, căci distanța dintre cele două crește foarte mult. Să nu uităm că putem trăi în sărăcie dacă resimțim spiritul de solidaritate, așa cum s-a întâmplat după război, în Europa.
Omul este parte a naturii și de aceea vedem că își pune problema "crizei ecologice", ia diverse măsuri, însă asta presupune o shimbare majoră a vieții, a stilului de viață, a valorilor și a convingerilor fundamentale.
În concluzie, dacă vom înțelege faptul că viața umană trebuie să fie afirmată și nu negată, că ea este participare la viața celorlalți, că este marcată de aspirația la împlinire și că viața trebuie trăită în mod conștient, vom reuși să o iubim și să o ferim de pericole.
În iubirea veșnică a lui Dumnezeu, să iubim și noi viața aceasta amenințată!
Iubește omul de lângă tine, pentru că astfel Îl iubești pe Dumnezeu!