SĂ ÎNVĂȚĂM SĂ PRIVIM MIRACOLELE!

"S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole, dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi..."
Uneori pare că viața este cea care ne trăiește pe noi, iar nu noi pe ea. Trăim, avem impresia că trăim, râdem, sperăm, suferim, iubim, disperăm, ne bucurăm și gustăm din toate ale vieții. Uneori cu profunzime, alteori cu superficialitate.
Trăim între nepăsarea unei clipe și speranța unui moment, între ceea ce suntem și ceea ce putem fi.
Cu atenție, smerenie și mai ales disponibilitate, dacă ne aplecăm asupra detaliilor vieții, vedem că sunt lucruri extraordinare ce se întâmplă la tot pasul.
Miracole pe care nu le observăm, pentru că suntem prea preocupați să ne concentrăm pe micimea vieții exprimată în glorie, speranțe mari și pășire pe suprafața apei existenței, neglijând profunzimea ce numai în adânc o putem întâlni.
Alteori, ai nevoie de cineva să te învețe să redescoperi miracolul vieții, bucuria de a trăi, ca un oarecând Zorba sau Nikos!
O iubire, o frumusețe de o clipă, o vorbă caldă și strajnică, un moment de strălucire și poate tăcerea puternică a sufletului, ori furtuni care își netezesc calea de oameni, locuri și evenimente ce-ți încarcă privirea și nu mai poți să vezi, nu mai poți să simți, nu mai trăiești viața la intensitatea ei reală. Nu mai umbli pe bulevardele ei, ci pe mizere străduțe lăturalnice!
Dacă nu ți-ar arăta cineva, nu ți-ar ieși ceva în cale, ar trece viața însăși neobservată, ar trece trăită de ea, abătută în disperare.
O viață avem, una, numai una singură și avem datoria de a o trăi, de a o stoarce cu intensitate, de urma vlagă, de bucurie, de a ne agăța cu disperarea speranței de ea și de a nu o lăsa să ne scape printre degete!
O viață avem, să o trăim, pe melodia sirtaki-ului ce izvorâțe din adâncul sufletelor noastre ca un imn al Învierii și ne duce departe, departe de orice învolburare și mizerie de suprafață, ne duce acolo, unde viața curge, cu tumult, cu putere, cu rost profund și mai ales cu noi, cei care-i dăm sensul și cunoaștem meandrele.
Împreună, cu puterea Învierii tuturor momentelor adormite, cu toate speranțele năruibile, dar niciodată deznădăjduite spre adâncul existenței noastre. Împreună!