PRIETENIA SINCERĂ ȘI SINCERITATEA PRIETENIEI!

Bucurie, sprijin și nevoie fundamentală a vieții noastre, PRIETENIA reprezintă o reflectare majestuoasă a tandrei iubiri dumnezeiești, strălucind prin prezența concretă a semenilor noștri, care au înțeles că drumul vieții este un tainic itinerar ce nu poate fi parcurs decât împreună.
Izvorâtă din preaplinul unei inimi generoase, disponibile și iubitoare, PRIETENIA este una din comorile de preț ale lumii noastre, floare rară și cu anevoie de cules, MAI ALES ÎN VREMURI DE CUMPĂNĂ ȘI DE ÎNCERCARE. Cine a câștigat prin prietenie inima aproapelui său a cucerit o lume, a clădit un inefabil templu al generozității și și-a câștigat nesingurătatea întru nemurire.
Dar, revenind la concretul vieții noastre, CÂTE DIN PRIETENIILE DE ASTĂZI SUNT SINCERE, fără a avea vreun interes ascuns, vreo dorință de câștig, vreo asigurare contra a ceva sau a cuiva, ori dorința de afirmare, promovare sau apărare?
Uneori, ne aducem aminte de prietenii noștri, chiar des, din cauza intereselor nestinse ce ne bântuie, ori a dorințelor neîmplinite legate de a avea. Fiindcă și în prietenie, adesea, a avea domină pe a fi și ne aducem aminte de prieteni ca de niște permanente ajutoare, proptele spre iluzorii vise, ori tampoane contra cutremurelor existențiale.
Să știi să fii prieten este o artă la fel de mare ca aceea de a trăi virtuos, frumos și adevărat, căci E MAI UȘOR SĂ AI PRIETENI DECÂT SĂ FII PRIETEN. A fi prieten, înseamnă să fii disponibil, generos, să iubești, să speri, să ierți, să te bucuri și să fii pentru celălalt mai mult decât poate fi el vreodată pentru tine, SĂ DAI FĂRĂ SĂ AȘTEPȚI CEVA, SĂ IERȚI FĂRĂ SĂ AI VREO REMUȘCARE, SĂ ÎNCONJORI CU IUBIRE, CHIAR ȘI ATUNCI CÂND EȘTI TRĂDAT. Într-un cuvânt, să dai mai mult decât primești, să dai chiar fără să primești, să fii, decât să ai!
Cu toții avem așteptări impresionante de la prieteni, cerem mereu, reproșăm, vânăm oportunitățile de a ne sui prin ei către iluzii, prin vise și speranțe, dar uităm să fim mai întâi noi prieteni, noi cei ce dăm, noi cei ce iubim, ca să existe el. Pentru că trebuie să renunțăm la deșartele sau realele noastre dorințe pentru a lăsa loc prietenilor să fie!
Să fim deci prieteni, să dăruim, cu bucurie, plini de speranță întru rodnică înveșnicire! Prietenie, lumină, speranță, bucurie!