NU TE ATAȘA DE LUCRURI, CI DE OAMENI!

''Cele mai frumoase lucruri din viaţă, cele care rămân pentru totdeauna în noi, nu sunt "lucruri"... Sunt oameni, situaţii, sentimente, emoţii.''

Valuri vin, trec și iarăși vin în viața noastră, adesea norii negrii apasă cu plumbul întunericului lor sufletele noastre, ori altă dată bucuria luminoasă  a clipei strălucește în inimile noastre, reflectând mireasma cerului și aducând infinitul albastru al speranței în viața noastră.
Copleșiți de nevoie sau nevoi de tot felul, săraci sau îndestulați, încercăm să prindem rostul vieții, care asemenea  mâinii pline de nisip în apa mării, ne scapă printre degete!
Frumos și urât, nu sunt numai două categorii estetice, ci și etichete ce se lipesc de situații, persoane sau momente și ne arată că frumusețea, uitată sau dorită a vieții nu se leagă niciodată de ceea ce avem, ci de ceea ce suntem. Nu de ceea ce posedăm, ci de ceea ce știm să dăruim, nu de ceea ce suntem pentru noi, ci de cât putem fi pentru alții!
Bucuria și frumusețea vieții după care cu toții alergăm, fuge înaintea noastră, ca o fata morgana, pentru că ele nu sunt bunuri, ci stări ale sufletului, ele nu se pot cumpăra sau exersa ca la olimpiadă, ci numai primi, ca reflectare a bunăvoinței dumnezeiești, prin aceia cărora le împărtășim noi înșine o rază de speranță, de bunătate și de înțelegere.
Nimic din ceea ce iubim, dăruim și trăim în comuniune nu se pierde, căci se salvează veșnic de memoria iubirii Creatorului, în inima Lui mare și Atotcuprinzătoare.
Ceea ce am trăit, frumos sau încercat, ceea ce am fost pentru cei de lângă noi, ceea ce suntem și ceea ce putem fi, totul reprezintă acel nepieritor al vieții, pe care moliile, rugina sau hoții nu îl poate strica sau fura!
Lumea este plină de harul lui Dumnezeu, de frumusețe și iubire încă nedescoperită și neîmpărtășită, pentru aceasta este de ajuns să fim disponibili, să întindem mâna și să trăim!
Tot ceea ce am creat în relație cu celălalt, tot ceea ce am trăit, ceea ce am văzut și mai presus de toate cât ne-am dăruit, constituie frumusețea vieții.
Oameni, trăiri, situații, daruri, compasiune și câte și mai câte! Nu lucruri, nu posesiune, nu a avea, niciodată!
Astfel, nu ceea ce suntem și am fost este important, ci ceea ce putem fi, ceea ce în adâncul nostru luminează asemenea unei comori bine ascunse, acel bine dumnezeiesc, chintesența sufletului nostru, adâncul adâncului din noi.
Ceea ce vom fi pentru că suntem și am fost!