DESPRE AROGANȚA ȘI SMERENIA UNOR LIDERI

Spectacolul acestor zile ne-a oferit experiența cunoașterii, probabil pedagogice, a aroganței și a atotștiinței unor lideri ce par a cunoaște totul.
Rivalizând la infailibilitate cu alții, din alte locuri și din alte timpuri, întunecate pentru unii, creează impresia că țin totul în mână, că au prevăzut totul și că orice eșec nu-i decât o victorie și o datorie împlinită. Nu acceptă argumente de niciun fel, nici că greșesc și nici că pot primi sfaturi de la alții.
Din nefericire, aceștia, izolați în teribila închisoare a propriei minți și proiecții a realității, pierd contactul cu concretul vieții și uită că măreția unui om constă chiar și în erorile pe care le face, dacă din ele învață ceva și dacă acceptă că o eroare sau o greșeală, deși amară, poate constitui o trambulină pentru proiecte noi, mărețe și mai ales care să implice și contribuția altora, care cu prietenie, bunăvoință și energie nouă le arată realitatea faptelor. Smerenia de a accepta un sfat, un eșec sau o neputință de moment poate deveni gloria de neșters a celui ce știe să primească cu înțelepciune lecția unui eveniment.
Cu prietenie și bunăvoință, în solidaritate și îngăduință, împreună, se pot descoperi noi și nebănuite căi de a sprijini propria comunitate și nevoile concrete ale semenilor noștri!