O MAMĂ PENTRU VEȘNICIE!

Viața izbucnește magnific și se manifestă fabulos de fiecare dată în măreția istoriei lumii noastre, atunci când o nouă existență se naște întru împlinirea sensului ei, protejată de acel chip blând, tandru și iubitor al mamei – imaginea veșniciei reflectată în extraordinarul clipelor și semn al milostivirii divine coborâte la noi.

Astfel, mama este pentru totdeauna în inimile noastre o taină amestecată cu sărbătoare, măreție și dăruire, prezența cea mai familiară și pilduitor ocrotitoare.

Pentru majoritatea covârșitoare a întregului mapamond creștin, Maica Domnului reprezintă cea mai curată și sfântă făptură, prin care Dumnezeu S-a Întrupat, prin a cărei bunăvoință mântuirea a intrat în lume și a venit la porțile istoriei noastre personale.

Martorul tăcut al Evangheliilor, chipul desăvârșit al slujirii, al discreției și al mijlocirii, Sfânta Fecioară reprezintă pentru lumea întreagă mama prin excelență, cea care nu a pregetat să fie alături de Fiul ei și să-I însoțească destinul pământesc cu toată pasiunea iubirii sale materne.

Nu există rugăciune sau slujbă în Biserica noastră care să nu invoce mijlocirea Maicii Domnului, nu există casă creștină la noi în care să nu existe icoana ei și mai ales nu există creștin adevărat care să-i ocolească mijlocirea.

Maica Domnului a mărturisit prin alegerea ei de la Buna Vestire că înaintea chemării lui Dumnezeu nu trebuie să existe decât un da absolut și o urmare necondiționată!

Știm că mijlocind la Fiul ei să transforme apa în vin, la nunta din Cana, ne-a arătat că profunzimea o găsim mereu dincolo de aparențe, în banalitatea vieții, dar susținuți de fiecare dată de dorul căutării amprentelor veșniciei!

La picioarele Crucii Fiului ei, alături de ucenicul iubit al Domnului ne-a oferit pilda supremei fidelități și iubiri, care nu dă înapoi nici chiar în fața morții!

La jumătatea lunii august celebrăm Adormirea ei, eveniment care ne arată că ea, cea care a născut veșnicia în lumea noastră nu putea cunoaște stricăciune și moarte, că nimic din ceea ce Dumnezeu atinge, nu poate pieri!

Maica Domnului este mijlocitoarea sigură, puternică și mereu apropiată nouă, în toate momentele de rugăciune, atunci când o invocăm, de aceea, a și fost numită Mama poporului creștin, Steaua dimineții, Împărăteasa cerului și a pământului, și câte și mai câte astfel de nume ce-i arată extraordinarul rol în istoria lumii și a noastră.

Atunci când a sosit timpul încheierii misiunii sale pământești, al adormirii sale, trupul ei binecuvântat și sfânt a fost pus în pământ, dar, iată că tot Toma Apostolul a lipsit, după cum spune tradiția și pentru a cinsti trupul celei prin care mântuirea a intrat în lume, atunci, la trei zile după înmormântare, sicriul a fost deschis, dar nu au mai găsit acolo trupul Maicii Domnului, semn că cea din care Dumnezeu și-a luat trup nu avea cum să cunoască stricăciunea.

Diafana, dar ferma-i prezență a Maicii Domnului o simțim și noi, ori de câte ori o invocăm în rugăciune, pentru că ea este mama prin excelență, mijlocitoarea, pururi rugătoarea, imaginea însăși a Bisericii.

Întru adormirea ei, lumea nu a părăsit-o, pentru că ea continuă să fie alături de noi, să ne protejeze, să mijlocească, să ne dăruiască tandra și desăvârșita ei iubire.

De fiecare dată când ne gândim la ea și o invocăm în rugăciune, inevitabil ne vine în minte și chipul mamei, al mamei fiecăruia dintre noi, care nu pregetă, aici sau dincolo să fie rugătoare fierbinte pentru noi.

Tandrețea, iubirea, milostivirea și iubirea Mamei, a acestei magnifice prezențe a universului creat, Maica Domnului să ne dea curaj, să ne dea putere, să ne dea încredere, fiindcă, la fel ca mamele noastre, ea ne apreciază, ne încurajează, mijlocește pentru noi și niciodată nu ne abandonează!

Strălucească și prin noi chipul milostivirii și al iubirii ei, în toate zilele vieții noastre!